Rezervă un loc la acest spectacol
De Heinrich Böll
Regia: Anca Maria Colțeanu
Cu: Alex Buescu
Spectacol nerecomandat persoanelor sub 12 ani
One-clown show
Alex Buescu dramatizează celebrul roman al scriitorului german Heinrich Böll într-un one-man show ca din alte timpuri, căci este one-man show-ul unui clovn. Dar ce clovn, doamnelor și domnilor! Ce magnific, ce colosal clovn!
Povestea se întâmplă într-o Germanie postbelică, dominată de vinovăție și de neîncredere. Secolul XX a fost secolul ororilor, al abatoarelor, al totalitarismelor, al ideologiilor decăzute în religii pe dos, secolul anticamerelor morții și al camerelor de gazare.
Cum poți să redai frumusețea pierdută (și regăsită) a unui asemenea timp? Poți. Teatrul poate orice. Clovnul Hans prezintă numere de pantomimă în care își găsesc locul nimicul și absurdul de zi cu zi, obervat atent și transformat sub ochii privitorului până când totul începe să se destrame. Iubirea. Și lipsa iubirii. Aici ajungem, inevitabil, întotdeauna. Aici, chiar aici.
Singura femeie pe care Hans o iubește îl părăsește din motive să le spunem religioase, spirituale, iar clovnul ai zice că se mută atunci din Germania de zi cu zi, pe un alt continent, un continent numit chiar așa: Iubire. Un continent încărcat de romane, poezie, suferințe și drame, „care nici măcar nu s-a dovedit că a fost cercetat în totalitate”, după cum zicea însuși Heinrich Böll.
E un spectacol încărcat de umanitate, emoționant în cel mai înalt grad (să veniți cu batiste de acasă, batiste de șters lacrimile). Este un spectacol care – nu spunem lucruri mari – are puterea de a schimba vieți. Ce putem spune mai mult, mai înalt? Orice ar fi prea puțin, pe lângă ceea ce ne arată, de fapt, clovnul acesta încântător.
E un spectacol despre nădejde și despre deznădejde și – dacă mai îndurați cuvântul – despre magia de a deveni ceea ce îți este sortit să devii. E un spectacol ca o palmă și ca un surâs, ca un hohot de râs, dar și ca o lacrimă. E un spectacol de neocolit pentru om.
Website: http://opiniile-unui-clovn-play.tumblr.com/
text de Andrei Crăciun
Înapoi la program