Toate locurile la acest spectacol au fost rezervate.
De Yasmina Reza
Regia: Dragoș Câmpan
Cu: Theodora Stanciu, Natalie Ester, Alexandru Conovaru, Șerban Georgevici
Scenografia: Vladimir Turturică
Light Design: Andrei Amariei
Durată: 1h30
Povești de familie
Totul începe odată cu conflictul de pe terenul de joacă dintre doi copii, însă e mai mult de atât, pentru că suntem într-o piesă de Yamina Reza, jucată în atâtea părți de lume, de fiecare dată cu haz nebun.
Când doi puști se iau la bătaie, iar unul îl lasă pe celelălat fără dinții din față, se impune o întâlnire a părinților, căci așa e normal într-o lume civilizată, lumea timpului nostru, în care forța fizică a celui puternic asupra celui slab nu ar trebui să decidă. Astfel se face că două cupluri moderne, care ar putea fi oricine și ar putea veni de oriunde, căci sunt, la o adică, o oglindă a tuturor, se întâlnesc pentru a face lumină și a rezolva ce a mai rămas de rezolvat din disputa fiilor lor.
Se spun cuvinte moralizatoare, motivaționale și altele în același ton, însă nu pentru multă vreme, căci incisivii pierduți devin repede un pretext numai bun pentru absurd și cinism, într-o discuție a adevărurilor crude în care nimeni nu va scăpa nepedepsit. E bulevardieră Reza, această franțuzoaică deopotrivă premiată și contestată? Popularitatea pieselor sale traversează granițe cu o viteză amețitoare, și asta se întâmplă și pentru că pornesc de la teme adesea banale, cu care oricine se poate confrunta la o adică, într-o interpretare deopotrivă normală și atipică, care i-a atras faima.
Numai Le Dieu du carnage / God of Carnage primea în 2009 Premiul Tony pentru cea mai bună piesă de teatru, Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună comedie nouă și Premiul Cercului criticilor externi pentru cea mai bună piesă nouă pusă în scenă pe Broadway, iar în 2012 filmului Doamne… ce măcel, în regia lui Roman Polanski, i se acorda Premiul César pentru cel mai bun scenariu adaptat, scenariu semnat de regizor alături de autoare.
Într-o lume deopotrivă tot mai violentă și tot mai civilizată, Reza ridică aici câteva întrebări care ar conduce spre adevărate lecții de viață, enervante și plictisitoare, dacă nu ar fi absurdul situației, umorul, neconvenționalul. Se vorbește despre vinovăție, datorii plătite, conduită, educație, zâmbete de politețe, corectitudine față de celălalt și față de tine însuți, lupta pentru ca propriul copil să câștige sau măcar să nu piardă.
Și spectacolul de față, în care îi vedem pe Theodora Stanciu, Natalie Ester, Alexandru Conovaru și Șerban Georgevici, nu se sfiește să tragă concluzii. Da, nu ne putem lipsi de diplomație, nici de sinceritate, dar nici de cei ce spun adevăruri tăioase nu ne putem lipsi, măștile pe care le purtăm în lume au rolul lor, dar sunt momente în care cad și nici atunci nu ar trebui să ne rușinăm de cine suntem, viața e o succesiune de lecții și de situații absurde, și toate acestea se spun într-o comedie spumoasă în care își găsesc locul poveștile universale de familie.
text de Alina Vîlcan
Înapoi la program