Kostas Mincu, actor: “Pot spune că sunt prizonierul voit al propriei mele singurătăți și-mi place”

În Caleido, pe Kostas îl puteți vedea în Cui i-e frică de Mitică sau Atenție, se taie apa, dar mai ales în Libretto Solitudine.

Andrei Crăciun

Kostas Mincu, ce este spectacolul Libretto Solitudine, pe care îl veți juca în Festivalul Caleido? Ademenște-mă pe mine, spectatorul, să vin să te văd în Libretto acesta.
Libretto Solitudine este un spectacol lipsit de un fir narativ clasic și este prezentat printr-o succesiune de tablouri, 21 la număr, tema de bază fiind, evident, singurătatea împachetată într-o comedie neagră dulce-acrișoară. Acesta este un spectacol colectiv, așadar spectatorul nu are de ce să vină să-l vadă pe Kostas Mincu – actorul, ci întreaga trupă. Ah, de menționat că în cadrul show-ului avem chiar și un concert desprins din anii ‘90, Los Glodeños fiind un fel de laitmotiv al spectacolului.

Singurătate. Solitudine. Care sunt raporturile dumitale cu solitudinea?
Privesc singurătatea ca pe o simplă stare de spirit de care sunt dependent. Pot spune că sunt prizonierul voit al propriei mele singurătăți și-mi place.

Cum te-ai anturat dumneata cu trupa Jamais-Vu din jurul lui Matei Lucaci-Grunberg? Ce mai pregătiți voi acolo pentru mai departe?
În Jamais-Vu am apărut în urmă cu aproape patru ani. Eram anul trei la UNATC și făceam parte din corpul ansamblu al spectacolului “Secretul armei secrete”. Spre bucuria mea am găsit o trupă minunată căreia îi voi rămâne pentru totdeauna recunoscător și întru totul devotat. Au avut încredere în mine și, mai presus de colegi, mi-au devenit prieteni – lucru care se vede și pe scenă. În momentul de față pregătim pentru începutul anului 2020 “Portocala mecanică”, adaptare de Matei Lucaci-Grunberg, după romanul scris de Anthony Brugess și este o distopie, o satiră, o comedie neagră povestită într-o uvertură.

Numele dumitale îmi sugerează o descendență grecă, poate? Ai vreo moștenire de acest gen? Cum te raportezi tu la ideea de minoritate și te întreb pentru că Festivalul Caleido își propune să se dedice unei societăți în care să nu mai existe nicio discriminare, nici în funcție de etnie, nici de religie, nici de gen, de nimic. E bine să existe asemenea festivaluri, tu ce zici?
Tot ce știu cu certitudine despre mine este că sunt un sudist autentic. Am ciulinii Bărăganului printre degetele de la picioare si miros a Ilfov de parcă nu se mai ia cu niciun săpun. Pe părinții mei îi cheamă Vasile, respectiv Florica, deci rădăcinile mele grecești rămân doar la nivelul numelui meu din buletin. Din punctul meu de vedere trăim într-o lume în care se lucrează mult împotriva discriminării de orice tip, cei mici sunt crescuți destul de bine în acest sens, la ei se vede cel mai bine că sunt născuți într-o lume mult mai liberă, asta cel puțin aici la noi, în Europa. Nu doar că este bine că există asemenea festivaluri, consider chiar că sunt necesare.

Unde să mai venim să te vedem în această stagiune, cu ce ne mai răsfață Kostas Mincu la acest început de iarnă? Kostas vă răsfață în acest început de iarnă cu “Libretto Solitudine”, “Cui i-e frică de Mitică”, “Procesul lui David M Golan”, toate în regia lui Matei Lucaci-Grünberg. Apoi la o aruncătură de băț de București, la Rm. Vâlcea, la Teatrul Anton Pann alături de o altă supertrupă de actori condusă de Tavi Costin: acolo unde același Kostas ‘face dragoste’ cu Caragiale în “D’ale Carnavalului”, regia Vladimir Anton și pe 20 decembrie cu premiera spectacolului “Cealaltă cameră”, regia Vlad Massaci.

Din punctul meu de vedere trăim într-o lume în care se lucrează mult împotriva discriminării de orice tip, cei mici sunt crescuți destul de bine în acest sens, la ei se vede cel mai bine că sunt născuți într-o lume mult mai liberă, asta cel puțin aici la noi, în Europa.

Kostas Mincu, actor