Alexandra Oprițescu, tânără actriță: “Cel mai minunat mi se pare să simți energia publicului”

de Andrei Crăciun

Alexandra este încă elevă de liceu, învață teatru la Brightside Drama și, în Caleido, joacă în “Exploziv”.

Alexandra, în acest an vei juca în spectacolul Exploziv (regia Ionuț Niculae) în cadrul festivalului Caleido. Ce înseamnă pentru dumneata acest spectacol și prezența într-un festival, pe scena Unteatru din București?
Trebuie să vă spun că acesta este primul spectacol în care joc, aceasta fiind prima mea interacțiune cu teatrul. Am început de jos și am creat împreună un spectacol de care sunt foarte mândră deoarece fiecare și-a pus amprenta. Cât despre participarea la festival, consider că este o mare oportunitate pentru noi, prin care ne putem dezvolta și trăi experiențe de neuitat. 

Festivalul Caleido se dedică diversității în toate nuanțele sale, îndeosebi diversității etnice. Crezi că e nevoie de un festival care să lupte – cu armele artei – împotriva discriminărilor de orice fel?
Consider că acesta este un subiect foarte important care ar trebui tratat cu mai multă seriozitate și interes. Arta este o formă de exprimare a oamenilor pentru oameni. Multe concepte ale persoanelor din trecut au fost exprimate prin teatru și consider că este o modalitate excelentă de a transmite un astfel de mesaj puternic.

Alexandra, care e treaba cu Brightside Drama? Ce faceți dumneavoastră acolo? Ce vă învață actorii Ionuț Niculae și Ionuț Toader?
Suntem o trupă nouă care a pornit de la un simplu grup de persoane cu un interes comun și a devenit o familie unită. Spun o familie pentru că nu există termenul de elev sau profesor, toți învățăm unii de la alții pe zi ce trece și ne susținem în tot ce facem. De când am intrat în această familie pot spune că m-am dezvoltat foarte mult din multe puncte de vedere. Am devenit mult mai sociabilă, am cunoscut foarte mulți oameni, am învățat cum să lupt mereu pentru ceea ce îmi doresc, cum să mă exprim prin teatru, cum să simt tot ceea ce interpretez și cum să îmi susțin mereu punctul de vedere într-un mod plăcut. Jean și Toader, așa cum le spunem noi, respectiv Ionuț Niculae și Ionuț Toader, sunt cei care au venit cu inițiativa înființării acestei trupe, amândoi completându-se foarte bine și formând un duo imbatabil. Sunt cei lângă care râdem și plângem, cei cu care petrecem și muncim, cei care ne îndrumă și ne ajută să ne dezvoltăm. 

Comit o indiscreție și citez dintr-o discuție avută cu Ionuț Niculae: Alexandra este cel mai matur membru al trupei, care nu știu ce vrea să devină, dar de orice s-ar apuca sunt sigur că o să exceleze. Ce te faci când te faci mare, Alexandra? Ce planuri ai cu viața dumitale pe termen mediu și lung?
Este o întrebare foarte complicată pentru mine deoarece sunt o persoană foarte nehotărâtă, iar din acest motiv nu știu momentan ce voi face în viitor. Încerc să lucrez cu mine și să îmi dau seama ce facultate și ce meserie mi-aș dori să urmez. Consider că am dezvoltată atât latura creativă cât și cea logică. La liceu urmez un profil real tocmai pentru a avea mai multe variante în momentul în care va trebui să iau o decizie. Sunt deschisă la orice nouă experiență pe care o trăiesc la intensitate maximă. Sunt persoana căreia îi place să încerce orice și se implică în orice fel de activitate extrașcolară. Din punctul meu de vedere ăsta este un mod prin care îmi dau seama la ce sunt bună și ce îmi place să fac, iar în același timp mă ajută să mă dezvolt pe mai multe ramuri. 

Care e istoricul poveștii dumitale de dragoste cu teatrul? Cum și de ce?
Îmi place să cred că sunt o fire creativă, iar din acest motiv încă de mică am fost atrasă de lumea artei, încercând să îmi dezvolt partea aceasta. Încă de la o vârstă fragedă mergeam la tot felul de spectacole unde eram fascinată de tot ceea ce vedeam. Am avut o perioadă în care am început să fiu atrasă de lumea muzicii. Am strâns bani timp de un an și mi-am cumpărat prima chitară. Am ținut-o în camera mea fără să o ating până m-am înscris la un club al sectorului unde l-am cunoscut pe Robert Costin, cel care mi-a deschis ochii spre lumea aceasta. M-a făcut să devin mai încrezătoare în mine și în forțele proprii și să îmi înving câteva dintre frici. Tot el este cel care mi-a sugerat să mă apuc de teatru. Câteva luni mai târziu am văzut anunțul postat de Jean și Toader în legătură cu noua trupă și m-am gândit că este o oportunitate. M-am înscris și am cunoscut mai apoi o mulțime de persoane minunate. Chiar dacă eram puțin timidă la început din cauza faptului că nu mai avusesem tangențe cu teatrul, cu ajutorul oamenilor de lângă mine m-am integrat și am reușit să mă simt foarte confortabil la fiecare repetiție. Am început încet-încet să construim spectacolul, iar unul dintre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult a fost faptul că noi eram cei care veneau cu propuneri și ne puneam imaginația la încercare, bineînțeles sub coordonarea lui Ionuț Toader. Momentul în care m-am îndrăgostit cu adevărat de această lume a fost atunci când am urcat prima dată pe scenă în această formulă. Atunci mi-am dat seama că toate eforturile pe care le-am depus nu au fost degeaba. Momentul în care m-am simțit apreciată. Cel mai minunat mi se pare să simți energia publicului și să trăiești odată cu ei toate sentimentele și toate stările. 

Alexandra, mai putem să vă vedem, pe tine și colegii dumitale de la Brightside Drama, și în alte locuri în toamna asta? Pe unde vă mai jucați?
Ne puteți urmări pe contul nostru de instagram @brightsidedrama sau pe facebook “Brightside drama”, unde postăm tot ceea ce facem. Orice festival sau spectacol este o oportunitate și un mod prin care ne dezvoltăm și ne perfecționăm. 

„Îmi place să cred că sunt o fire creativă, iar din acest motiv încă de mică am fost atrasă de lumea artei, încercând să îmi dezvolt partea aceasta. Încă de la o vârstă fragedă mergeam la tot felul de spectacole unde eram fascinată de tot ceea ce vedeam.”

Alexandra Oprițescu, tânără actriță