Am făcut ce s-a putut/ un fel de comedie într-un singur act

1999, Alexandria, Județul Teleorman. Se împlinesc 10 ani de la revoluție, iar în platoul unei televiziuni locale are loc o emisiune cu pretenții, care își propune să găsească un răspuns la o întrebare arzătoare: A fost sau n-a fost revoluție în Alexandria? Invitații, comunitatea (care intervine telefonic sau video), moderatoarea, toți participă, încercând să găsească un adevăr absolut. Spectacolul este o comedie tristă care reprezintă o incursiune în cultura și ideile unei comunități care, de-a lungul timpului, a lucrat în mod asumat cu ce-a avut, a făcut ce s-a putut.

1 decembrie, 20:00 | Teatrul Basca

Pentru rezervări completați formularul de aici. Accesul în sală se face cu 15 minute înainte de ora anunțată

Scris de Sever Bârzan și Matei Lucaci-Grunberg (inspirat din ”A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu)
Regie: Matei Lucaci-Grunberg
Scenografie: Cora Oprea
Creație video: Bogdan Tulbure
Creație audio: Sever Bârzan
Coregrafie: Filip Stoica
Proiecții și light design: Vlad Lăzărescu
Produs de: Ideo Ideis și Jamais-Vu
Durata: 90 min fără pauză

Distribuția:
Cristina Drăghici este Tatianei Weissman – o moderatoare TV care se străduiește să rămână imparțială, vrând să descopere adevărul despre revoluție.
Alexandru Papadopol este Tiberiu Truță – un bibliotecar, un teleormănean, un revoluționar, un om simplu care vrea să-și spună povestea.
Vladimir Purdel este Alex Dobrincu – un bursier proaspăt întors în țară, tânăr, negaționist care vede lumea și istoria antitetic cu domnul Truță.
Bogdan Tulbure în rolul unui asistent de platou care nu are păreri sau aspirații.

Similar Posts

  • Mareele de primăvară ale unei fete cuminți

    „Mareele de primăvară ale unei fete cuminți” este o producție Indie Box creată în cadrul din programului 4 Corpuri – colectiv pentru dans, un program multianual coordonat de Fundația Gabriela Tudor și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.„Mareele de primăvară ale unei fete cuminți” spune povestea unei mame care a înnebunit într-o zi de toamnă….

  • Gliese 445

    O stea pitică roșie, undeva în constelația Girafa. Drumul spre ea. Distanța și dorul de casă. Tot ce cunoaștem, existând în același timp atât ca particulă, cât și ca undă. Un buncăr în care suntem nevoiți să ne refugiem. Sau o stație de metrou. Momentul în care ne privim în ochi. Atunci când cineva pășește…

  • MASS 

    Textul e o atentă examinare a durerii, a furiei și a acceptarii. Două familii care încearcă să se ierte și să meargă mai departe. Se caută vinovați, se caută povești justificatoare pentru destinul lor, se caută răspunsuri. Își îndreaptă degete arătătoare către cel din față pentru a se putea elibera de povara vinovăției. O masă,…

  • Hardly ever

    „Crezi în ceea ce spun sau în ceea ce arăt?” – „Hardly Ever” este un teren experimental în care dansatorii continuă să adune întrebări. Corpul performerului este înțeles ca o ficțiune pe care se poate scrie o multitudine infinită de posibile ficțiuni corporale. În timp ce construiesc diverse identități fizice, performerii se angajează într-o cartografie…

  • În Căutarea Dansului

    M-a sfătuit un prieten la un moment dat să nu caut dansul prea departe de mine, că risc să nu îl mai găsesc. „În Căutarea Dansului” reprezintă o trecere prin arhiva de mișcări și povești ce aparțin sau nu procesului de lucru și o încercare de a da acestora o nuanță performativă. „Căutarea” a început…

  • More or less

    Sööt/Zeyringer vă invită la o plimbare prin propriul cartier. O plimbare pe care o puteți începe chiar de acasă: o zonă prin care v-ați plimbat de sute de ori, un cartier pe care credeți că îl cunoașteți bine, un traseu pe care nu mai aveți nimic nou de descoperit. Plimbarea audio lucrează mai mult sau…