Am făcut ce s-a putut/ un fel de comedie într-un singur act

1999, Alexandria, Județul Teleorman. Se împlinesc 10 ani de la revoluție, iar în platoul unei televiziuni locale are loc o emisiune cu pretenții, care își propune să găsească un răspuns la o întrebare arzătoare: A fost sau n-a fost revoluție în Alexandria? Invitații, comunitatea (care intervine telefonic sau video), moderatoarea, toți participă, încercând să găsească un adevăr absolut. Spectacolul este o comedie tristă care reprezintă o incursiune în cultura și ideile unei comunități care, de-a lungul timpului, a lucrat în mod asumat cu ce-a avut, a făcut ce s-a putut.

1 decembrie, 20:00 | Teatrul Basca

Pentru rezervări completați formularul de aici. Accesul în sală se face cu 15 minute înainte de ora anunțată

Scris de Sever Bârzan și Matei Lucaci-Grunberg (inspirat din ”A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu)
Regie: Matei Lucaci-Grunberg
Scenografie: Cora Oprea
Creație video: Bogdan Tulbure
Creație audio: Sever Bârzan
Coregrafie: Filip Stoica
Proiecții și light design: Vlad Lăzărescu
Produs de: Ideo Ideis și Jamais-Vu
Durata: 90 min fără pauză

Distribuția:
Cristina Drăghici este Tatianei Weissman – o moderatoare TV care se străduiește să rămână imparțială, vrând să descopere adevărul despre revoluție.
Alexandru Papadopol este Tiberiu Truță – un bibliotecar, un teleormănean, un revoluționar, un om simplu care vrea să-și spună povestea.
Vladimir Purdel este Alex Dobrincu – un bursier proaspăt întors în țară, tânăr, negaționist care vede lumea și istoria antitetic cu domnul Truță.
Bogdan Tulbure în rolul unui asistent de platou care nu are păreri sau aspirații.

Similar Posts

  • HYBRIS: Choreographing Whiteness

    Proiectul se bazează pe o formă de performativitate scenică personală construită din astfel de expresii lingvistice și fizice comune și artistei hip-hop de culoare și bărbatului queer (alb), disecate prin intermediul dansului, rap-ului și textului. Aceste moduri spectaculare, cunoscute ca fiind fără efort și feroce, funcționează ca rezistență și autoafirmare. Este mixarea experienței unui bărbat…

  • În Căutarea Dansului

    M-a sfătuit un prieten la un moment dat să nu caut dansul prea departe de mine, că risc să nu îl mai găsesc. „În Căutarea Dansului” reprezintă o trecere prin arhiva de mișcări și povești ce aparțin sau nu procesului de lucru și o încercare de a da acestora o nuanță performativă. „Căutarea” a început…

  • Dead Poets Society

    La prestigioasa școală Welton sosește o nouă profesoară de engleză, doamna Keating. Keating propune elevilor o abordare nonconformista a procesului de învățare: să se delimiteze de reguli pentru a-și găsi propria voce. ”Dead Poets Society” vorbește despre importanța artei în formarea unor adolescenți, despre ciocnirea dintre tradiție și progres și consecințele tragice pe care acțiunile…

  • Atelier Jonas Øren 

    În cadrul atelierului, Jonas Øren propune metode de a dansa imagini conduse de fantezie – „tableau vivants” – idealuri care ne-au modelat și ne modelează modul în care ne prezentăm corpurile în societate. Scopul este de a comenta/chestiona modul în care devenim adepții celor care se prezintă sau cărora li se atribuie rolurile de eminenți,…

  • Soare cu Dinți

    „Dinți” este porecla lui Claudiu, un tânăr proaspăt eliberat din închisoare. „Soare cu Dinți” pune în scenă drumul lui inițiatic de copil/adolescent care pleacă din Ferentari și ajunge la Rahova. Nu la piața, ci la pușcăria cu cu același nume. Traseul Ferentari – Rahova și retur, descrie privilegiul de a trăi într-un ghetou infestat cu…