Caleido | Episodul 2

Caleido revine, după un an de pauză, într-o formulă mai concentrată. În cadrul ediției de anul acesta, vedem zece piese – toate din teatrul independent, toate jucate la un teatru independent: UnTeatru.

Păstrăm tradiția festivalului non-concurs. Nu dăm premii pentru nimic, doar celebrăm că există atâtea piese bune în teatrul independent. Și vă invităm alături de noi între 27 noiembrie și 1 decembrie să le vedeți în festival pe cele pe care noi le-am simțit cel mai aproape de viziunea noastră, de viziunea Caleido.

Anunțăm că față de prima ediție, apare totuși o schimbare: promovăm nu numai diversitatea etnică, ci tot spectrumul diversității culturale.

Ne plac minoritățile pentru că – știm cu toții, nu-i așa – sunt oameni ca noi toți. Oameni care au pus umărul la construirea culturii românești așa cum o cunoaștem noi astăzi și care au avut un rol major în dezvoltarea României de astăzi. Să luăm exemplul secolului al XIX-lea, când în centrele urbane din Țara Romînească și Moldova, populația majoritară activă economic era formată din minorități culturale. Etnia română reprezenta cam 30% din totalul orășenilor.

Asta ca să nu mai aducem în discuție personalități marcante precum: armeanul Manuc Bei, cel care a construit primul han din București, Hanul lui Manuc; sau Iosif Berman, foto-reporter român de origine evreiască. Colaborator al lui Brunea Fox și Geo Bogza, astăzi este expus la MOMA din New York. Iar dacă vorbim despre istoria bucătăriei românești, nu o putem face fără a-i menționa pe romi. Primii bucătari din țările române au fost expații, iar apoi romii, pe parcursul celor 500 de ani de sclavie. Dintre aceștia, poate cel mai cunoscut e Dincă: „mâncau din mâncarea lui Dincă până când îl ridicau în brațe”.

Dar în România diversitatea de orice fel nu este privită cu ochi buni. Nu spunem noi asta, ci chiar un sondaj recent publicat de Institutul „Elie Wiesel”. Întrebați despre percepția asupra relațiilor interetnice, românii nu stau prea bine din punct de vedere al toleranței: „Se constată un trend descendent în ceea ce priveşte opinia pozitivă despre minorităţi. Astfel, maghiarii reprezintă o resursă valoroasă pentru ţara noastrăpentru 5% dintre respondenţi (10% în 2015), iar germanii sunt apreciaţi de către 9% dintre intervievaţi (21% în 2015)”.

Și desigur că nici alte minorități nu sunt privite mai bine. De pildă, comunitatea LGBT: „În 2014, 60% dintre tinerii români nu și-ar dori să aibă ca vecin o persoană LGBT, cu 15% mai mult decât în 2012”. Trei ani mai târziu, anul curent, aflăm că trei milioane de cetățeni se mobilizează pentru restrângerea unor drepturi pe care comunitatea nici nu le-a avut vreodată în acest teritoriu: (i.e.: modificarea Constituției).

Nu în cele din urmă, ni se tot repetă răspicat cum țara stagnează din cauza celor mai săraci cetățeni ai ei. Și pentru a-i antagoniza cât mai eficient, a fost inventat și un termen pentru ei – ei sunt „asistații social”, cei care consumă resursele bogate ale statului și nu vor să profite de multitudinea de oportunități de pe piața muncii.

La această ediție de Caleido, vă invităm să urmăriți alături de noi cum se reflectă atât stereotipurile socio-culturale, cât și chestionarea acestora în zece piese din teatrul independent. Vorbim despre cei pe care societatea îi etichetează „altfel”, despre cei marginalizați. La această ediție nu lăsăm doar piesele să vorbească, ci vă implicăm și pe voi în discuții. Pe această cale, vă invităm să rămâneți după fiecare reprezentație la discuțiile cu actorii și/sau regizorii prezenți în festival. Discuțiile vor fi moderate scriitorul, poetul și jurnalistul Andrei Crăciun. So it’s bound to be good.