Cristina Drăghici: „Am sentimente amestecate pentru pământul natal”
Cristina Drăghici nu lipseşte din spectacolul „Am făcut ce s-a putut”. În Festivalul Caleido (27 noiembrie – 1 decembrie, la Timişoara), normal. Atenţie: acţiunea se petrece în Teleorman, pământ românesc (Cristina e din Teleorman, da).
Cristina, iată-te pe scena Caleido, cu un spectacol – Am făcut ce am putut – a cărui acțiune se desfășoară în Teleormanul dumitale natal. Vin și te întreb: au făcut în istorie teleormănenii tot ce au putut?
Vin și eu și întreb: da’ românii, au făcut tot ce-au putut? Da’ bulgarii? Da’… you name it. Cred că teleormănenii au făcut după putință. Ca persoană născută și crescută în Teleorman, am sentimente amestecate când mă gândesc la „pământul” natal: și tristețe, pentru sudul defavorizat, și mândrie pentru sudul care te călește. Autoironia, spiritul de observație, agresivitatea, reziliența, inteligența, cinismul în fața fatalității, toate sunt ale noastre. Cât despre momentul ‘89, îi așteptăm la spectacol pe timișoreni să vadă ce-au făcut teleormănenii.
Spectacolul vostru, inspirat de filmul „A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu, vorbește despre cum se uitau românii la Revoluția din 1989 zece ani mai târziu. Acum, la treizeci și patru de ani de la Revoluție, tu cum vezi evenimentele din 1989? Ce a fost, Cristina, la Revoluție? A fost sau n-a fost?
Cristina exista și pe-atunci, era mică de tot, într-un cojoc pe la bunici. Asta îmi amintesc, nu știu dacă e o amintire reală, dar eu acolo mă încadrez mental la momentul revoluției.
Că trebuia să se întâmple, aici cred că sunt în asentimentul general: da, cum ar fi fost să nu? Dar vărsarea de sânge, haosul generalizat, brutalitatea cu care s-au desfășurat evenimentele ar fi putut fi evitate, presupun. Dar recunosc că nu mă simt în măsură să vorbesc despre ce s-a întâmplat atunci, nu dețin suficiente informații și nici nu am trăit conștient momentul.
Sper doar că acum, la momentul prezent, românii să profite cât mai mult de libertatea de a protesta, de a denunța abuzurile, de a avea grijă de sine și de aproape. Bref, de a se implica civic; și de a nu uita de unul din cele mai puternice instrumente ale democrației: votul.
Interviul complet aici: https://www.ziarulmetropolis.ro/cristina-draghici-actrita-am-sentimente-amestecate-pentru-pamantul-natal/
