Istvan Teglas: „Singura persoană care are ceva de obiectat legat de etnia maghiară e persoana mea”

Istvan Teglas e la a doua prezență în Festivalul Caleido. În acest an, va juca în Hedwig and the Angry Inch, un spectacol (și) despre minoritățile sexuale. E etnic maghiar, a trăit la Baraolt (Covasna) și a visat departe. Vorbește o română impecabilă și frumoasă, deși a învățat-o mai târziu. Istvan Teglas joacă la Naționalul bucureștean și pe multe alte scene și este – nu spunem vorbe mari – un fenomen.

Andrei Crăciun

Istvan, festivalul Caleido este despre diversitate, despre toleranță, despre bogăția cuvântului împreună. Tu ești etnic maghiar, dar joci pe primele scene ale teatrelor bucureștene, inclusiv la Național. Cum a fost drumul tău până aici? Ai întâmpinat greutăți din cauza originii tale etnice? Care? Și cum le-ai depășit?
Drumul meu până aici a fost cum era de așteptat – lung și complicat. Când eram mai tânăr mă tot proiectam în viitor, locuiam într-un orășel de unde totul părea la o distanță de un continent, aveam tot timpul din lume și mă proiectam în tot felul de viitoruri imposibile, cum că mă fac artist, poate devin actor, într-un teatru important, într-o capitală. Erau doar rodul imaginației mele, așa că le alungam și mă întorceam la plictiseala veșnică. Iar atunci când proiecțiile mele din copilărie au luat-o razna și rând pe rând au început să se materializeze, m-am simțit obligat să țin pasul cu ele, mi-am îndulcit accentul cu ajutorul unei prietene, am început să citesc și în primul rând să gândesc în limba română.

Crezi că e util un festival precum e Caleido astăzi, la București ?
Am mai participat la acest festival și știu că se ocupă cu diversitatea etnică și culturală din România, mă bucur că suntem prezenți de data asta cu Hedwig and the Angry Inch, care forțează limitele festivalului adăugând o temă în plus: minoritățile sexuale.

Cum bine zici, spectacolul cu care vei fi prezent în Caleido vorbește despre încă un gen de minoritate: o identitate sexuală care nu e ca a majorității. Care sunt lecțiile pe care acest spectacol le propune spectatorilor ?
Spectacolul nostru ridică problema identității sexuale doar la nivel de informație, cu toate că personajul pe care îl interpretez suferă transformări fizice extreme și devine altcineva, căutările lui sufletești rămân aceleași, de partea asta ne-am legat noi când am construit spectacolul. Cineva a scris că acest spectacol e un manifest pentru eliberare, care spulberă orice bariere ale prejudecății, decenței și moralei, dar n-o face ostentativ, nu încearcă să șocheze, ci să facă normal șocantul. Cred că e cea mai bună descriere despre Hedwig and the Angry Inch.

Ce ar trebui să aibă în vedere un majoritar etnic atunci când vorbește cu un minoritar etnic? Ce doare într-un astfel de dialog? Ce nu se face? Ce putem învăța dintr-un asemenea dialog?
Am norocul mereu de a întâlni oameni care nu dau senzația că aparțin unei majorități sau unei minorități etnice pentru că pur și simplu nu îi interesează tema asta, de altfel singura persoană care are ceva de obiectat legat de etnia maghiară e persoana mea: de când mă știu am pe cineva trist în mine care nu îmi dă pace, în sensul ăsta mă bucur că am ales Bucureștiul și nu Budapesta.

Poate teatrul să schimbe mentalități, acum în mileniul al III-lea? Ar trebui el să îți propună asta? Ce părere ai despre ce face teatrul în raport cu ce ar putea face?
Eu nu mai cred în teatrul care vrea să schimbe mentalitățile sau lumea, cei care încearcă să forțeze asta acum se mint singuri și ne țin în loc. Măcar sinceri să fim.

Cum te uiți la ce se întâmplă în țara noastră și în lume, unde forțe conservatoare, tradiționaliste, cuceresc tot mai multă putere și încearcă să limiteze drepturi ale omului, pe bază de diferențe de gen, rasă, sex, etnie, orientare sexuală? Cum crezi că se va sfârși această nouă perioadă complicată din istoria oamenilor?
Tragic. În proiecțiile din copilărie pe care le tot vedeam existau și imagini triste. Încă încerc să le alung din minte.

Foto: Ștefan Trăsnea (realizată în cadrul workshopului Walk & Shoot #5)