Singurătatea pietrelor – Caleido Talks
Invitați: Norbert Boda și Emi Doroftei
O discuție despre condiția psihosocială și reprezentarea în artă a persoanelor cu tulburări din spectrul autist.
Similar Posts
Andrea Gavriliu, artistă: “Am încercat să subliniez, prin corporalitate, absurditatea de care suntem înconjurați și neputința noastră de a acționa în vreun fel”
Pe Andrea o vedeți la Caleido în spectacolul “Cataclisma”, un solo coregrafic.
Nicoleta Ghiță, actriță: “Acest gen de festival are un rol foarte important pentru noi, ca oameni”
În Festivalul Caleido, Nicoleta poate fi văzută în Sexodrom și în Aleea stereotipurilor, cu trupele Giuvlipen și PlayHood.
Ionuț Niculae, artist: “Cred că ar trebui prin aceste festivaluri să atragem atenția asupra rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă teatrul în societate”
Ionuț Niculae are – ca regizor de această dată – două spectacole în festivalul Caleido: „Clasa noastră” și „Exploziv”. Cel supranumit Jean (Jean e originar din Rahova), actor la bază, a pus pe picioare, alături de actorul Ionuț Toader, Brightside Drama, un laborator de teatru pentru liceeni. Și spectacolele acestea vor fi jucate tot de cei tineri. Și pentru că din “Exploziv” vom vorbi cu doi foarte tineri actori în devenire, l-am luat pe Jean la întrebări doar despre „Clasa noastră”. Iată.
Mihaela Rădescu, actriță: “Teatrului independent nu îi e ușor. Dar zilele acestea există solidaritate și eu sper că cineva își va îndreapta privirea și către artiștii independenți”
Mihaela va juca pe scena Caleido într-un spectacol în care personaj principal este chiar Școala. Spectacolul se numește – elocvent – Limite.
Coregrafa Andreea Novac, director artistic Caleido: „Găsesc scena independentă extrem de diversă și dinamică, iar lucrul acesta se poate vedea în spectacolele din festival”
De vorbă cu Andreea Novac, director artistic al Festivalului Caleido, despre provocările ediției din acest an, despre spectacolul Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards, realizat alături de István Téglás, și despre efectele pandemiei asupra mediului coregrafic din București. „2021 a fost un an greu pentru coregrafi și dansatori. Mai toți suntem independenți. Am avut discuții lungi pe Zoom cu unii colegi și prieteni, încercând să ne ținem unii pe alții și unii de alții. Să găsim soluții. Sentimentul general, cel puțin așa l-am perceput eu, a fost că, deși ne-am dus la final onorabil proiectele, ele nu au mai avut impact. Perfect normal cred, dar în același timp foarte problematic”, spune Andreea despre situația actuală.
