István Téglás: „Drumul pe care îl parcurg către împăcarea cu sine cred că e mai interesant decât fericirea în sine”

Actorul István Téglás poate fi văzut în spectacolul „O familie fericită”, în cadrul Festivalului Caleido.

Ați primit feedback de la spectatori după ce au văzut O familie fericită? Ce v-au spus spectatorii? Convinge-mă să vin să văd spectacolul. Imaginează-ți că am douăzeci de ani și trebuie să fiu convins fiindcă, dată fiind libertatea, mai am o mie de variante de petrecere a timpului în ziua în care aveți voi spectacol.

Spectacolul se termină cu o discuție cu publicul la finalul fiecărei reprezentații, deci am avut parte de foarte multe feedback-uri până acum. De la oameni care au părăsit sala revoltați sau bulversați până la cei care s-au deschis la rândul lor față de noi – aceștia din fericire fiind majoritari – și ne-au împărtășit momente din viețile lor care ne-au emoționat pe toți. De fiecare dată se nasc discuții absolut incredibile la finalul spectacolului, pentru că genul nostru de abordare este unul total neobișnuit pentru orice fel de public. Probabil șochează deschiderea noastră față de subiectele care ne-au atins de-a lungul vieții și felul în care povestim despre ele, fără niciun menajament. La un astfel de statement reacționezi vehement doar dacă și tu ai lucruri nerezolvate despre care nu știi sau știi prea puține și nu vrei să le accepți sau să le rezolvi. Te obligă să dealuiești cu tine, ceea ce nu este ușor de făcut. Nici măcar nouă nu e, după atâtea reprezentații (râde).

Scopul spectacolului nostru cred că este acela de a ne aduce împreună pentru un moment în care ne lăsăm văzuți așa cum suntem în realitate, inclusiv publicul, pentru că asta unește. Indiferent de vârstă, sex, etnie, rasă sau orice altceva.

Care e treaba cu O familie fericită? Cum s-a născut și de ce? Ce a adus în viața ta – înțeleg că ar fi trebuit să aducă „o oarecare vindecare”, a adus-o?

O familie fericită s-a născut din nevoia noastră de a ne cerceta și altfel decât suntem obișnuiți în mod normal pe scenă în teatru. De obicei actorul joacă roluri, dar niciodată nu ai posibilitatea să-l vezi în totalitate pe el. Mă interesează în ultima vreme din ce în ce mai mult să sparg bariera între personaj – persoană, și probabil a contat asta în conceperea spectacolului. Pe de o parte, noi am început să lucrăm la el pe vremea pandemiei, care evident și-a pus amprenta pe modul nostru de gândire prin faptul că am tot chestionat ce ne mai poate interesa într-o lume în care totul se schimbă și devine nesigur. Pe de altă parte, s-au adunat experiențele noastre în teatru unde amândoi am avut destul de mult noroc în a lucra în diverse proiecte și voiam neapărat să găsim o cale de-a ieși din formele pe care le-am practicat de-a lungul anilor.

Interviul complet aici: https://www.ziarulmetropolis.ro/istvan-teglas-drumul-pe-care-il-parcurg-catre-impacarea-cu-sine-cred-ca-e-mai-interesant-decat-fericirea-in-sine/