Anastasia Miulescu: „Nu facem teatru pompos”

Anastasia Miulescu este actriță independentă la Auăleu, parte din distribuția spectacolului „Grand Hostel Timișoara”. Spectacolul va putea fi vizionat în cadrul Festivalului Caleido în data de 1 decembrie ora 19.00, la Auăleu.

Anastasia, spectacolul vostru, GRAND HOSTEL TIMIȘOARA, e extrem de actual, e la zi. La zi vin să vă întreb: cum stăm cu libertatea, la Timișoara, orașul revoluției, în România și în teatru? 
Still loading, cum s-ar zice. Da, avem libertate, dar încă ținem să ne închistăm unii pe ceilalți în „lasă că știu eu mai bine / așa se face / lasă că merge așa”. 

Care este secretul AUĂLEU? Căci alte antreprize teatrale independente n-au reușit să aibă nici longevitatea, nici anvergura la care a ajuns AUĂLEU. Ce faceți bine din ce faceți?
Mă folosesc de acest moment să le mulțumesc că m-au inclus în trupa lor. Eu sunt ce mai nouă membră a colectivului de la Auăleu. A fost o mare bucurie să fiu primită aici imediat după terminarea facultății. Longevitatea și anvergura au venit în urma multor ani de rezistență, de încăpățânare. Cred că Auăleu e unic în peisajul teatral românesc tocmai pentru că nu ține neapărat să iasă în evidență. Și-a păstrat un stil de teatru intim, experimental, nu s-a dus niciodată „după cum bate vântul”. 

Cât de greu este pentru o antrepriză teatrală independentă să reziste, să existe? Este din ce în ce mai greu sau din ce în ce mai ușor? 
În principiu, greutatea vine din lipsa finanțărilor. Odată cu finanțările, apar și multe procese birocratice care știrbesc din drive-ul artistului. Balansarea aceasta între artist și om-de-birou e destul de obositoare. Nu stiu dacă e mai greu sau mai ușor acum – am terminat facultatea destul de recent și încă nu am un termen de comparație. Sper doar să devină mai ușor, deși e destul de greu să îți păstrezi optimismul. 

Festivalul CALEIDO se desfășoară în acest an la Timișoara, capitală culturală europeană, sub cupola cuvântului englezesc TOGETHERNESS. Ce viitor crezi că au în Timișoara, în România și în teatru concepte precum solidaritate, împreună, comunitate sau empatie?
Sunt cuvinte de bază care duc omenirea spre evoluție. Așa îmi place să cred. Mai devreme sau mai târziu, fiecare realizează acest lucru. Nu cred că ar trebui să fie folosite ca lozinci în fel de fel de contexte, pentru că astfel își pierd din putere, esență, impact. 

Am douăzeci de ani, nu umblu pe la teatre, cum m-ați convinge să vin să văd fix pe voi, AUĂLEU. De ce? Ce aș câștiga? Ce ar găsi un tânăr în acest spectacol și nu ar găsi în altă parte?
Pentru că avem un spațiu super șpanki unde poți să bei o bere înainte și/sau după spectacol. 2. Pentru că suntem amuzanți și modești. 3. Avem scaune confortabile. 4. Suntem și prietenoși, așa că cel mai probabil ne vedem după spectacol și stăm de vorbă. 5. Nu facem teatru pompos, deci nu trebuie să te simți de parcă ești la ora de mate din liceu.