Andrea Gavriliu, artistă: “Am încercat să subliniez, prin corporalitate, absurditatea de care suntem înconjurați și neputința noastră de a acționa în vreun fel”

Pe Andrea o vedeți la Caleido în spectacolul “Cataclisma”, un solo coregrafic.

Andrei Crăciun

Veniți în Festivalul Caleido cu spectacolul Cataclisma (Unteatru). Care e treaba cu acest spectacol, de ce să vină spectatorul, care are o bogată ofertă din care să aleagă, tocmai la acest spectacol?
„Cataclisma” este un solo coregrafic cu o coloană sonoră formată, în mare parte, din discursuri și știri despre doar câteva din problemele majore pe care lumea le are astăzi. Am încercat să subliniez, prin corporalitate, absurditatea de care suntem înconjurați și neputința noastră de a acționa în vreun fel. Prin urmare, spectatorilor care își doresc să vadă o sinteză a lumii de azi simțită prin corp până la ultimul fir de păr, cărora le este dor să plece măcar puțin modificați de la un spectacol, le pot oferi 50 de minute de implicare 100%.

Festivalul Caleido își propune să promoveze povești care să ne facă mai conștienți de importanța toleranței și a bunei înțelegeri între oameni indiferent de diferențele de etnie, religie, orientare politică sau sexuală. Credeți că e nevoie de astfel de festivaluri în ziua de azi? Sau suntem bine și nu ne trebuie nouă așa ceva?
Arta întotdeauna a avut rolul de a oglindi vremurile în care trăim. Mi se pare relevant ca un festival să urmărească să adune producții care să vorbească pe șleau, într-o formă estetică de cea mai bună calitate, despre probleme curente. Cred că devine din ce în ce mai greu să ne regăsim prin așa-numitele „texte clasice”. În cazul meu, exprimându-mă în mare parte printr-un limbaj bazat pe corporalitate, prin „Cataclisma”, am încercat să duc cât mai la extrem senzațiile pe care presiunile exterioare le produc întregii ființe. Fie că este vorba de lideri politici, religioși sau oameni obișnuiți care cred cu tărie că pământul este plat, simt că nu poate să rămână indiferent corpul meu la auzul lor.

Dacă s-ar face o piesă despre viața noastră de acum, ce titlu credeți că ar trebui să poarte?
„Cataclisma”.

Care e situația în teatrul românesc, așa ca privire de ansamblu? Dinspre spectatori se constată tot felul de nemulțumiri, de neînțelegeri, de conflicte, din interior cum se vede? Și ce credeți că o să fie mai departe?
Românii mi se par oameni, în general, nostalgici. Expresiile de tipul „Nu mai e cum era…” sunt un laitmotiv. Problema este că, foarte mulți, nu sunt curioși să vadă mai întâi „cum este”, și apoi să emită judecăți de valoare. Subiectul este mult prea vast și necesită o analiză din mai multe perspective. Eu nu pot să aduc decât propria-mi experiență în discuție. Pentru moment, simt că misiunea mea e să fac spectacole de teatru fizic și să popularizez cât mai bine acest gen în peisajul românesc.

Simt că misiunea mea e să fac spectacole de teatru fizic.

Andrea Gavriliu, artistă

Foto sus: Matei L. Buta