Andrei Radu, actor: “Oricând este binevenit un festival care încurajează toleranța, respectul, acceptarea opiniilor celuilalt”

de Andrei Crăciun

Andrei joacă în Caleido în spectacolul “De ce tocmai tu?”, scris și regizat de Natalie Ester.

Andrei Radu, vei juca în Festivalul Caleido în spectacolul De ce tocmai tu? Care e treaba cu acest spectacol, de ce să vină spectatorul, care are o bogată ofertă din care să aleagă, să vadă tocmai acest spectacol?
Din punct de vedere estetic, nu aduce nimic nou față de oricare alt spectacol. Însă, tocmai prin simplitatea decorului (elemente strict necesare care fac parte din acțiunile spectacolului) și prin franchețea cu care a scris Natalie Ester acest text, poți urmări un spectacol care se concentrează doar pe jocul actorilor. Faptul că suntem atât de expuși te face să fii curios de tot ce ni se întâmplă. Dacă apare orice moment de „neadevăr”, pierdem pariul. Ce oferim spectatorului este „viul” de care are nevoie și bucuria de se lăsa surprins, așa cum o facem și noi.

Festivalul Caleido își propune să promoveze povești care să ne facă mai conștienți de importanța toleranței și a bunei înțelegeri între oameni indiferent de diferențele de etnie, religie, orientare politică sau sexuală. Crezi că e nevoie de astfel de festivaluri în ziua de azi? Sau suntem bine și nu ne trebuie nouă?
Cum să nu? Oricând este binevenit un festival care încurajează toleranța, respectul, acceptarea opiniilor celuilalt etc.. Mai ales la noi în țară. Atâta timp cât nu milităm pentru ceva și nu îi luăm spectatorului posibilitatea de a trage singur concluziile de care are nevoie, este în regulă. Dacă reușesc să ajung la el prin prisma poveștii spuse și nu îl forțez să aleagă așa cum cred eu, înseamnă că mi-am făcut treaba.

Pe dumneavoastră în ce spectacole vă mai putem vedea în această stagiune? Unde? Când? 
Pot fi văzut la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești (unde sunt și angajat) în „Vrăjitoarele din Salem” de A. Miller, regia Vlad Cristache, chiar sâmbăta asta la 18:30. În weekendul viitor puteți vedea „The Night Alive” de Conor McPherson, și „Avarul” de Moliere, ambele în regia lui Cristi Juncu, tot la 18:30. În rest mai am „Doi tineri din Verona” de W. Shakespeare, regia Vlad Trifaș, „Zaraza” de Daniel Chirilă, regia Răzvan Mazilu, „Piatra din casă” de V. Alecsandri, regia A. Dabija și „Blindspot” de Y. Mavritsakis în regia lui Radu Afrim. În București pot fi văzut în „Yonkers” de Neil Simon, regia Andreea Vulpe, la Unteatru, „Loochy și Moochy” scris și regizat de Andreea Vulpe la Teatrul Masca, „Tom Sawyer” de Mark Twain, regia Horia Suru, la Teatrul Excelsior, „Do you love me?”, colaj făcut și regizat de Iris Spiridon, la TNB, „Psycho” de R. Bloch, regia Iris Spiridon, la Apollo111 și, desigur, „De ce tocmai tu?” cu Natalie Ester la Teatrul Roșu.

Dacă s-ar face o piesă despre viața noastră de acum, ce titlu credeți că ar trebui să poarte? Argumentați. 
„Țestoasa Toto”. Acțiunea se petrece în zilele noastre și este vorba despre o țestoasă care vrea să devină cel mai rapid animal din lume, cu toate că întâmpină fel și fel de obstacole. Celelalte țestoase nu cred în visul lui și tehnologia nu a avansat suficient încât să-i ofere soluții. La un moment dat, trebuie să hotărască dacă își abandonează visul sau continuă să încerce toată viața, chiar dacă este imposibil. Morala: dacă nu vei reuși, nu da vina pe celelalte țestoase și nici pe societatea nedezvoltată conform viselor tale. Încearcă să devii măcar cea mai rapidă țestoasă. Adaptează-te vremurilor tale.

Care e situația în teatrul românesc, așa ca privire de ansamblu? Dinspre spectatori se constată tot felul de nemulțumiri, de neînțelegeri, de conflicte – de la ce vă luarăți, fraților? Și ce-o să fie mai departe?
Chiar dacă nu trecem printr-o perioadă roz, se fac eforturi de a îmbogăți numărul de spectacole, de a aprofunda genuri de spectacole mai puțin cunoscute la noi, de a descoperi noi metode de a spune o poveste, de a împrospăta texte clasice sau de a promova texte contemporane și, chiar, românești. Teatrul trebuie să se adapteze ca țestoasa Toto și va ajunge din ce în ce mai departe. Suntem pe un drum bun, chiar dacă drumul are gropi, denivelări și obstacole nesemnalizate. Merită efortul.

„Suntem pe un drum bun, chiar dacă drumul are gropi, denivelări și obstacole nesemnalizate.„

Andrei Radu, actor