Anghel Damian, artist: “Cred că cel mai bun titlu pentru viața în spațiul carpato-danubiano-pontic ar fi «Ciorbă de burtă»”

de Andrei Crăciun

Actorul Anghel Damian poate fi văzut la Caleido în spectacolul Teatru de repertoriu.

Foto cover: Andrei Runcanu

Anghel Damian, vei juca în Festivalul Caleido în spectacolul „Teatru de repertoriu”. Care e treaba cu acest spectacol, de ce să vină spectatorul, care are o bogată ofertă din care să aleagă, să vadă tocmai aceste spectacole?               
Cred că spectatorul bucureștean de teatru are un discernământ teatral bine conturat și nu are nevoie de îndemnuri sau de sfaturi cu privire la oferta teatrală din fața lui. Dar, dacă insiști să îi chemăm cu dedicație la Festivalul Caleido, cred că aici vor avea posibilitatea să vadă mai multe spectacole care îndeamnă privitorul să descopere și alte culturi, piese diferite de cele deja clasicizate, povești din toate colțurile lumii, unite de un fir roșu curatorial care stă sub semnul toleranței.

Festivalul Caleido își propune să promoveze povești care să ne facă mai conștienți de importanța toleranței și a bunei înțelegeri între oameni indiferent de diferențele de etnie, religie, orientare politică sau sexuală. Crezi că e nevoie de astfel de festivaluri în ziua de azi? Sau suntem bine și nu ne trebuie nouă așa ceva? 
Cred că orice întâmplare, eveniment, festival sau manifestare care promovează toleranța sunt mai mult decât necesare într-o lume din ce în ce mai autodevorată de propria indiferență. Întrebarea care merită pusă e: “care poate fi impactul acestor întâmplări?” și răspunsul ar trebui să ne preocupe și să ne ghideze acțiunile pe mai departe. 

Pe dumneavoastră în ce spectacole vă mai putem vedea în această stagiune? Unde? Când? 
Slavă Domnului, joc destul de mult și de variat. Ca să intrăm direct în pâine, spectatorul curios mă poate găsi la Teatrul de Comedie în “Mult Zgomot pentru Nimic” în regia lui Andrei Șerban, “Tartuffe” în regia domnului Bocsardi, “20 de minute cu îngerul” în regia lui Felix Alexa și curând în “Afară, departe, pe camp” de Cătălin Ștefănescu în regia domnului Dabija. De asemenea, la teatrul Metropolis în : “Peretele”, “7 dintr-o lovitură” și “Două Liniuțe” de Lia Bugnar, “After Hours” de Radu Iacoban la TNB, “Pescărușul” lui Andrei Șerban la UNTEATRU, “Stă să plouă” de Lia Bugnar la Green Hours, “Teatru de repertoriu” în reluare la Green Hours și în alte cateva spectacole mai noi sau mai vechi. Deci, ofertă este. Să fie și cerere… Pentru detalii, căutați informații pe paginile de social media ale subsemnatului, sau pe site-urile teatrelor mai sus menționate.

Cu marele ecran cu mai stați? Jucați, scrieți, faceți totul, detaliați. Dar cu ecranul mijlociu?
Cu marele ecran sunt într-o relație din ce în ce mai bogată. În acest moment rulează un lungmetraj de animație scris de mine și regizat de Anca Damian: “Călătoria Fantastică a Maronei” și filmul “Queen Marie of Romania” unde îl joc pe Printul Carol al doilea. În curând va apărea și ”5 minute prea târziu” de Dan Chișu. Am și acolo un rolișor cu importanță dramaturgică. În România, asta înseamnă o activitate bogată. Perspectivele sunt bune, dar, din superstiție, nu voi pomeni nimic din ce nu s-a întâmplat încă. Cât despre ecranul mijlociu, serialul “VLAD”, pentru care scriu și în care joc, îmi ocupă o bună parte din timp. Bine, “ocupă” nu e cuvântul potrivit. Hai să reformulăm cu “îmi umple” timpul cu întâmplări memorabile. Din nou, pare-se că treabă am. Sper doar să ma ridic la înălțimea întâmplărilor profesionale care se arată în fața mea.

Dacă s-ar face o piesă despre viața noastră de acum, ce titlu credeți că ar trebui să poarte? Cred că cel mai bun titlu pentru viața în spațiul carpato-danubiano-pontic ar fi “Ciorbă de burtă”. Are și concretețe, are și metaforă. Ține de foame, are și haz, nu e neapărat sănătoasă. Se potrivește bine…

Care e situația în teatrul românesc, așa ca privire de ansamblu? Dinspre spectatori se constată tot felul de nemulțumiri, de neînțelegeri, de conflicte – de la ce vă luarăți, fraților? Și ce-o să fie mai departe?
Cred ca situatia din teatrul romanesc reflecta in buna masura situatia socio-politica generala din tara noastra. Prin urmare, exista si confuzie si interese, la fel cum exista si niste oameni cu preocupari si ganduri reale pentru fenomen. Deci, si cu bune si cu rele. Dar, teatrul merge mai departe. Cateodata mai schioapata, cateodata alearga….ca peste tot.

„Cred că orice întâmplare, eveniment, festival sau manifestare care promovează toleranța sunt mai mult decât necesare într-o lume din ce în ce mai autodevorată de propria indiferență.”

Anghel Damian, actor