Dana Rogoz: „Pentru mine togetherness înseamnă ascultare” 

Dana Rogoz joacă în spectacolul „Domnișoara Iulia”, regizat de Andrei și Andreea Grosu. Acest spectacol va fi prezentat în cadrul Festivalului Caleido pe 30 noiembrie, la ora 21.00, la Iulius Congress Hall.

Dana Rogoz, participați anul acesta la festivalul CALEIDO din Timișoara, oraș ce deține titlul de capitală culturală europeană, unde interpretați rolul principal din „Domnișoara Iulia”. Ce contribuție are acest spectacol la scena teatrală din România? Care considerați că sunt frumusețea și semnificația esențială a personajului Iulia?

„Domnișoara Iulia” este o operă clasică, care a fost pusă în scenă și reinterpretată de nenumărate ori. Consider că abordarea noastră aduce o perspectivă modernă, analizând relațiile interumane și dinamica lor cu autoritatea în contextul contemporan al secolului nostru. Pentru mine, Iulia e o tânără efervescentă, plină de foc și supărare profundă. O simt aproape, probabil am simțit lucruri similare când eram de vârsta ei.

Au trecut treizeci și patru de ani de la momentul de la Timișoara, care a marcat începutul lungului nostru călătorie spre libertate. Ne-am atins obiectivul de a fi liberi sau mai avem încă de parcurs? În ce mod teatrul poate contribui sau sprijini acest parcurs către libertate? Este posibil?
Pe de o parte, putem spune că am atins un anumit grad de libertate. Pe de altă parte, încă avem de lucrat în această direcție. Mai precis, trebuie să continuăm să lucrăm la libertatea pe care fiecare dintre noi o acordă atât sieși, cât și celor din jur. Consider că teatrul are un rol important în stimularea acestui proces.

Cum percepeți dumneavoastră spectacolul „Domnișoara Iulia”? Ce lecții ați extras din această experiență artistică? Ce reacții ați primit de la public până în prezent? De ce credeți că „Domnișoara Iulia” încă este jucată, în timp ce alte piese care au debutat simultan au dispărut de pe scenă?
„Domnișoara Iulia” reprezintă pentru mine o colaborare semnificativă cu artiști cu care am mai lucrat anterior și alături de care împărtășesc un mod similar de gândire. Pentru mine, această piesă reprezintă o narare simplă și directă a experiențelor prin care trece fiecare persoană în materie de dragoste, la un moment dat. Cred că tocmai această simplitate a poveștii este cea care menține spectacolul viu și relevant.

Cum este experiența de a colabora cu Andrei și Andreea Grosu, alături de Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki? Care sunt contribuțiile unice ale fiecăruia în cadrul echipei?
Acest spectacol a fost a doua mea colaborare cu Andrei și Andreea Grosu, respectiv prima colaborare cu Mihaela și Riki. Foarte mult timp i-am admirat (și îi admir în continuare) pe colegii mei actori, așa că am primit cu mare bucurie și entuziasm vestea că voi juca alături de ei. Echipa noastră e foarte echilibrată în acest fel. Fiecare completează atmosfera de la repetiții și de la spectacole cu propria-i personalitate și de fiecare dată este în egală măsură plăcut și diferit.

Ce funcție considerați că ar trebui să îndeplinească un festival precum CALEIDO în cadrul societății românești contemporane? Este acesta un element important? Care sunt motivele pentru care considerați că este important? Având în vedere că tema festivalului din acest an este TOGETHERNESS, cum interpretează actrița Dana Rogoz noțiunile de comunitate, solidaritate, empatie și unitate?
Consider că inițiative de acest gen sunt esențiale pentru revitalizarea scenei artistice din România. Ele reprezintă ocazii prețioase de interacțiune între artiști și public, unde învățăm împreună despre ceea ce ne inspiră și despre ce am putea îmbunătăți în noi înșine prin artă. Desigur, aceasta reflectă exact tema festivalului din acest an, „togetherness”, pe care am perceput-o în toate evenimentele Caleido. Pentru mine, „togetherness” înseamnă în mare parte ascultare.