Marius Turdeanu: „Super-puterea teatrului e că de atâta vreme nimeni nu se plictisește de el”

Marius Turdeanu este actor al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. În cadrul Festivalului Caleido îl puteți vedea în spectacolul „Mass”, o co-producție unteatru și Teatrul Național „Radu Stanca”, în data de 30 noiembrie, de la ora 18.00, la Iulius Congress Hall.

Marius Turdeanu, aveți în Festivalul CALEIDO și spectacolul MASS, care a fost descris drept o atentă examinare a durerii, a furiei și a acceptării (MASS  – Caleido). Ce altceva mai e MASS? De ce să vină cetățenii să-l vadă pe 30 noiembrie, la orele 18, la Iulius Town?
E o radiografie a condiției umane, la nivel general. E despre atunci când nimic nu mai are sens, dar trebuie și găsești resorturile necesare pentru a te reconstrui. Cred că e de văzut pentru că uneori avem nevoie să stăm față în față cu cele mai brute variante ale noastre, fie asta și prin intermediul unei convenții așa cum este teatrul.

Cum stăm cu libertatea la treizeci și patru de ani de la Revoluție? Întrebăm mai ales pentru că se împlinesc treizeci și patru de ani în curând de la Revoluția din 1989, care a pornit chiar de la Timișoara.
Bine, dar poate nu așa cum ne-am fi imaginat. O avem, da. Dar încă e destul de multă confuzie legată de acest subiect. Avem libertatea, dar ce cred că ne lipsește acum este puterea de asumare. 

În acest an Festivalul CALEIDO se așază sub cupola cuvântului togetherness. Cum stăm cu împreună, cu solidaritatea, cu acest gen de vocabular? Lumea teatrului? Publicul? Țara? Cum stăm cu togetherness-ul?
Diferit la fiecare în parte. În lumea teatrului pare că nu a existat vreodată „togetherness”. Sunt multe modificări de făcut, pentru binele tuturor, dar fiecare vrea mai mult sau mai altfel… și acolo se oprește „togetherness-ul”. Publicul? E destul de together. Mă bucură atât de mult că e tot mai numeros și mai divers. Aud că spectatorii împărtășesc păreri despre spectacole și își recomanda unul celuilalt ce sa vadă, unde să mai mearga. Țara? Aici m-am blocat.

Cum a fost să lucrați cu regizorii Andrei și Andreea Grosu? Și cu colegii din distribuție? 
A fost o întâlnire foarte plăcută. Cred că fiecare a lucrat cu fiecare la un moment dat, dar niciodată nu ne-am întâlnit fix în această formulă. E un sentiment de acasă, de încredere. E procesul pe care orice artist probabil că și l-ar dori.

Care e super-puterea teatrului? Și ce pierdem dacă nu mergem la teatru? 
Super-puterea teatrului e că de atâta vreme nimeni nu se plictisește de el. Avem de toate acum: Netflix, televiziune, TikTok, cinema, orice – și totuși, cum de oamenii încă vin la teatru? Mi se pare foarte interesant și înălțător, cumva. Dacă nu mergem la teatru probabil că pierdem un anumit tip de întâlnire pe care doar așa l-am putea avea.