Mihaela Rădescu, actriță: “Teatrului independent nu îi e ușor. Dar zilele acestea există solidaritate și eu sper că cineva își va îndreapta privirea și către artiștii independenți”

Mihaela va juca pe scena Caleido într-un spectacol în care personaj principal este chiar Școala. Spectacolul se numește – elocvent – Limite.

Andrei Crăciun

Care e povestea spectacolului Limite? Cum a apărut el? Cum a fost primit (știu că a fost selectat și în Festivalul Național de Teatru). Și-a atins el scopul, și-a împlinit menirea?
Limite s-a născut, categoric, într-o zi fastă. Într-o zi cu soare, chiar dacă subiectul nu e deloc senin, din păcate. Dar… textele, spectacolele, preocupările noastre artistice  poartă  amprenta realității, a prezentului, a adevărului, oricât de întunecat ar fi. Replika (n.r. – Centrul Educațional Replika) e sensibilă la problemele acute ale societății, ale comunității. Și Limite e un astfel de  exemplu. De data asta personajul principal este Școala. Școala cu tarele ei, cu rănile, cu lipsurile, cu incoerențele ei, cu relațiile complexe dintre profesori, elevi și părinți. S-a făcut o documentare foarte serioasă și implicată. Mihaela Michailov – dramaturgă și Radu Apostol – regizor au intervievat  profesori și profesoare, reprezentanți ai sistemului educațional. Au lucrat împreună la text și mi-au dăruit  șapte personaje.  Orice actor cred că-și dorește o asemenea provocare, prin urmare, pentru mine a fost o zi cu soare atunci când am primit acest cadou.  

Și l-am împărțit. Cu Alex Bălă.( Alex e spațiul sonor. Are grijă de vocile mele.) Și cu Gabi Albu, scenografie și cu Elena Găgeanu, video și cu Bobi Dumitraș, versuri.  

Spectacolul a fost bine primit.  Da, am jucat în  FNT, am fost invitați și la alte festivaluri naționale, am avut o reprezentație și la ICR Londra, în vara aceasta ar fi trebuit să avem zece reprezentații în cadrul Festivalului Edinburgh Fringe, dar pandemia a schimbat multe…

Nu știu dacă Limite și-a atins scopul, și-a împlinit menirea. Știu că publicul nu iese  oricum din sala de spectacol. Părinți și profesori și elevi, deopotrivă.     

 Spectacolul are la bază o piesă care are la bază un caz real – hărțuirea unei profesoare de către tatăl unui elev. Au fost și alte cazuri reale care ar fi meritat să devină piese și ulterior spectacole? Li se va spune vreodată povestea?
Da. Din nefericire există și altele. Și da, li se va spune povestea. Fie de către noi, fie de către alți artiști atenți la ce se întâmplă în realitatea imediată.

Ce înseamnă pentru Mihaela Rădescu Central Educațional Replika? Și chiar așa: unde vom găsi Replika în perioada următoare? În ce spațiu va continua istoria? Cât de greu le este independenților în această perioadă? Și ce ar trebui să facem noi toți pentru a salva sectorul independent?
Centrul Educațional Replika înseamnă echipa Replika: Mihaela Michailov, Gabi Albu, Silvana Negruțiu, Elena Găgeanu, Viorel Cojanu și Radu Apostol. Continuăm să fim pe strada Lânăriei 93-95. Avem proiecte pe care le pregătim.

Nu ne este ușor. Teatrului independent nu îi e ușor. Dar zilele acestea există solidaritate și eu sper că cineva își va îndreapta privirea și către artiștii independenți.  

Festivalul Caleido își propune să lupte – cu armele teatrului – împotriva tuturor genurilor de discriminare. Este importantă o astfel de luptă? Ne confruntăm astăzi în România cu o situație grea a minorităților? Cum am putea să o îmbunătățim? Unde se (mai) pot întâlni arta și educația?
Felicit Festivalul Caleido! E foarte important că există. Și împlinește și ani – 5 (n.r. – au fost 4 edițiie în 5 ani)! La cât mai mulți! Într-o Românie agitată, în vremurile astea agitate, o astfel de “luptă” trebuie dusă. Cu consecvență. Unde se (mai) pot întâlni arta și educația? La această întrebare răspund simplu. În TEATRU.

Cum v-a mers în perioada stării de urgență și apoi în cea de alertă? Cu ce lecții ați ieșit din aceste luni grele? Și ce credeți că va fi mai departe?
N-am fost, nu sunt deprimată. N-am fost, nu sunt revoltată. Sunt îngrijorată, doar. Am ce să fac. Am preocupări. Port mască și păstrez distanța. Lecții? Nu. Mai departe va fi.

Întrebarea de aur. Mihaela Rădescu să-și adreseze singură o întrebare care i se pare importantă și tot dumneaei să răspundă. Mulțumim!
– Aștepți să se redeschidă teatrele?
– Da! Dar îmi doresc ca actorii și personalul tehnic să fie testați.  
Mulțumesc și eu.

Unde se (mai) pot întâlni arta și educația? La această întrebare răspund simplu. În TEATRU.

Mihaela Rădescu, actriță