Mădălina Craiu, actriță: “Mi-ar face o bucurie mare ca noi, toți, ca oameni, să ne întoarcem la un sistem de valori ferm. Pardon, să îl găsim pe al nostru. Corespunzător epocii din care facem parte”

Foto: Adi Bulboacă

Pe Mădălina o puteți vedea, în Caleido, în spectacolul Libretto Solitudine, în regia lui Matei Lucaci-Grunberg.

Andrei Crăciun

Mădălina Craiu, vei juca în Caleido în Libretto Solitudine. Care e treaba cu acest spectacol, de ce să vină spectatorul să vă vadă taman pe voi, cei din trupa Jamais Vu, coordonată de Matei Lucaci-Grunberg, de ce voi când e o ofertă atât de bogată din care poți alege?
Pentru că dacă putem să localizăm ceva special la trupa Jamais Vu ar fi o doză de excentricitate în umor și libertate în el, care pare a fi particular doar nouă, din ce am văzut eu cel puțin.

Festivalul Caleido își propune să promoveze povești care să ne facă mai conștienți de importanța toleranței și a bunei înțelegeri între oameni indiferent de diferențele de etnie, religie, orientare politică sau sexuală. Crezi că e nevoie de astfel de festivaluri în ziua de azi? Sau suntem bine și nu ne mai trebuie nouă?
Cred că suntem o epocă de tranziție și orice facilitează accelerarea acestui proces e binevenit. Deci da, cred că e nevoie să epuizăm dezbaterile pe acest subiect. Mulți dintre noi au ars această etapă deja, pare că suntem pe drumul cel bun.

Pe dumneavoastră în ce spectacole vă mai putem vedea în această stagiune? Unde? Când?
În afară de „Libretto Solitudine” mă mai puteți vedea în „Stă să plouă” al Liei Bugnar. Ambele se joacă la Green Hours, se poate spune că acest loc este sediul meu teatral în această perioadă a vieții.

Dar pe marele și mijlociul ecran?
Pe mijlociul ecran suntem în plină lansare a celui de-al treilea sezon „Umbre”, pe care îl puteți viziona pe HBO și HBO GO. Iar pe marile ecrane, cred că e posibil să mai prindeți o proiecție a filmului „MO”, în regia lui Radu Silviu Dragomir, cu Dana Rogoz, Răzvan Vasilescu și cu mine în rolurile principale.

Dacă s-ar face un spectacol despre viața noastră de acum, ce titlu credeți că ar trebui să poarte? Argumentați.
Spectacolul timpului nostru s-ar putea numi “Despre epoca ținutelor debusolate”, o mică epopee despre acea perioadă a istoriei în care nu mai știam cine suntem și unde ne îndreptăm. Acea epocă în care și vestimentația a luat-o razna odată cu noi.

Care e situația în teatrul românesc, așa, ca privire de ansamblu? Dinspre spectatori se constată tot felul de nemulțumiri, de neînțelegeri, de conflicte – de la ce vă luarăți? Și ce-o să fie mai departe?
Domnule Crăciun, suntem mulți și nemulțumiți în atâtea feluri. Nu cred că ne-am luat de la aceleași lucruri. Eu, spre exemplu, nu am o problemă cu spectatorii. Ce vină au ei că nu se ocupă nimeni de educarea și informarea lor corespunzătoare? Nu ei. Nu noi. Nu eu, care la rândul meu mă surprind în grave momente de ignoranță. În acest sens, mi-aș dori, mi-ar face o bucurie mare ca noi, toți, ca oameni, să ne întoarcem la un sistem de valori ferm. Pardon, să îl găsim pe al nostru. Corespunzător epocii din care facem parte.

„Spectacolul timpului nostru s-ar putea numi “Despre epoca ținutelor debusolate”, o mică epopee despre acea perioadă a istoriei în care nu mai știam cine suntem și unde ne îndreptăm. Acea epocă în care și vestimentația a luat-o razna odată cu noi.”

Mădălina Craiu, actriță