Alin Uberti: „Nu cred că am fost liberi și nu cred că suntem nici acum”

Spectacolul “Happiness loading. It might take a while”, de la teatrul sonor Improbabil, spectacol la care a muncit regizorul Alin Uberti, poate fi auzit în Festivalul CALEIDO. 

Happiness loading. It might take a while. Cum s-a născut el?

Spectacolul a fost o colaborare între mine și Laura Ivăncioiu, care a scris textul. Țin minte că pe Laura o preocupa destul de mult, la vremea aia, ideea că a ne permite să afișăm voioșie este un act de revolta. Că e o formă de subversiune împotriva unui sistem. Pe mine mă atrag foarte tare toate formele de revoltă, de transgresiune, de rebeliune. Nu m-a interesat prea tare că era vorba despre fericire, ci mai degrabă mă interesa revolta în sine.

Și în tensiunea dintre astea doua puncte de interes a apărut și spectacolul.

Cum stăm oare cu fericirea în societatea românească, per ansamblu?

Nu știu. Nu sunt nici antropolog, nici sociolog, nici statistician. Treaba mea e alta și deci nu-mi permit să-mi dau cu părerea. E o întrebare prea vagă și care necesită, probabil, un răspuns de mărimea unei lucrări de doctorat ca să pot încerca, măcar, să zgârii suprafața.

În sistemul ăsta, neoliberal post-comunist, în care eu am crescut și am fost educat, mi-a fost transmisă ideea că fericirea e un concept absolut esențial vieții, care se află undeva în exteriorul ființei mele și a contextului meu și că trebuie constant să depun eforturi ca să ajung mai aproape de el. Ca un cârnat agățat de o sfoară la un metru de fața mea pe care eu trebuie să alerg ca să-l înhaț și cu cât alerg mai mult, cu atât mai se îndepărtează și cârnatul. Și nu prea cred că e așa. Dar răspund doar în numele meu.

Interviul complet aici: https://www.urban.ro/interviu-alin-uberti-teatrul-improbabil/