Alex Popa: „Teatrul prezintă personaje care ajung într-un punct limită și e frumos să vezi paleta de forme pe care o poate lua această de întâlnire.”

Pe Alex Popa îl puteți vedea în performance-ul „Pelicanul”, în cadrul Stagiunii Caleido, pe scena unteatru, pe 12 noiembrie, începând cu ora 16:00.

În „Pelicanul” ții în echilibru stările complexe pe care le trăiește personajul tău de la o scenă la alta. Cum reușești să dai consistență fiecărei persona și, în același timp, să păstrezi integritatea personajului?
În cazul lui Fredrik lucrurile pot fi privite extrem de obiectiv. Autorul a conturat personajele piesei extrem de puternic în așa fel încât trăsăturile de bază transpar destul de ușor din text. Nu știu dacă putem vorbi de mai multe persona, cred că pur și simplu un personaj așa cum a fost el scris are mai multe trăsături care formează un tot care este înțeles de public ca pe ceva rotund. În rest, este treaba actorului să găsească nunanțe și să le ilustreze pe scenă.

Ce te-a atras la acest rol?
M-a atras foarte mult faptul că rolul presupune trecerea printr-o serie de stări complexe, viscerale. Fredrik este un tânăr care trăiește într-o angoasă permanentă, crescut într-o familie care l-a privat de cele mai elementare nevoi, lucru care îl determină să se răzbune. Nu ai cum să nu fii interesat să descoperi posibila psihologie și mecanismele prin care un om ar putea ajunge să facă asemenea lucruri. 

Ce te-a ajutat să construiești acest personaj și să-l faci atât de puternic?
Mă bucur să spun că eu nu am avut parte nici măcar parțial de mediul descris în piesă și astfel, cred că cel mai important element în munca mea este imaginația și disponibilitatea de a încercarea. Sunt bucuros dacă acest rol este într-adevăr unul care reușește să impresioneze publicul.

            
Care este, pentru tine, mesajul acestei piese de teatru, acum în 2022?
Familia și disfuncționalitățile ei sunt teme care au ecou în orice eră. Nu înseamnă neapărat că lucrurile trebuie să fie atât de extreme în viață cum sunt redate în piesa lui Strindberg. 
Cred că la teatru vii să asiști la complexitatea omului. În general, teatrul prezintă personaje care ajung într-un punct limită și e frumos să vezi paleta de forme pe care o poate lua această de întâlnire. 
Pe de altă parte, Fredirk suferă de frig. O amenințare cu care ne confruntăm și noi, acum în 2022. 😊

            
Finalul piesei poate fi interpretat ca fiind unul de purificare. Tu cum reușești să lași în urmă un personaj, când decizi să mergi mai departe la unul nou?
Pentru mine nu a fost niciodată ceva cu conotații ușor mistice. Până la urmă îmi fac meseria și meseria însemană meșteșug. Ceea ce mă preocupă este să nu mă repet. Încerc să fac o construcție pentru fiecare rol. 
Există momente când instictul mă conduce să apelez la aceleași soluții. Când sunt conștient de asta, încerc să caut altceva.

Ce alte planuri ai pentru anul viitor?
Să joc cât mai mult în teatru și film și să descopăr dacă pot să slujesc teatrul/filmul și din alte unghiuri decât cel din care o fac acum. Actoria.