Casa cu maimuțe

Spectacolul „Casa cu maimuțe” îşi propune să exploreze diverse poveşti ale cartierului Fabric din Timişoara, pornind de la legende urbane, cât şi materiale documentar şi de arhivă. Având ca fundal clădirile istorice ale cartierului Fabric, în special Palatul Ştefania, cunoscut drept „Casa cu maimuţe” datorită celor patru statui de pe faţadă, spectacolul se axează în special pe relaţia dintre indivizi, cât şi pe relaţia acestora cu istoria.

29 noiembrie, 20:00 | Teatrul Basca

Pentru rezervări completați formularul de aici. Accesul în sală se face cu 15 minute înainte de ora anunțată

Un text de Andrei Ursu
Regia: Alex Mihăescu
Cu: Ana-Maria Ursu, Robert Copoţ, Costa Tovarnisky
Foto/Photo: Diana Bilec

Similar Posts

  • A surprised body

    Francesco Scavetta propune o abordare personală a dansului contemporan, bazată pe tehnica release și contact improvisation, influențată de experiența sa ca dansator, coregraf și de practica sa Tai Chi Chuan, care face legătura dintre transformarea profundă a corpului și poetica delicată a mișcării. Titlul “A Surprised Body” definește un corp într-o stare de alertă continuă,…

  • Mareele de primăvară ale unei fete cuminți

    „Mareele de primăvară ale unei fete cuminți” este o producție Indie Box creată în cadrul din programului 4 Corpuri – colectiv pentru dans, un program multianual coordonat de Fundația Gabriela Tudor și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.„Mareele de primăvară ale unei fete cuminți” spune povestea unei mame care a înnebunit într-o zi de toamnă….

  • More or less

    Sööt/Zeyringer vă invită la o plimbare prin propriul cartier. O plimbare pe care o puteți începe chiar de acasă: o zonă prin care v-ați plimbat de sute de ori, un cartier pe care credeți că îl cunoașteți bine, un traseu pe care nu mai aveți nimic nou de descoperit. Plimbarea audio lucrează mai mult sau…

  • AUĂLEU prezintă HUOOOOO!!!

    Un spectacol fără decor, muzică, efecte, costume, fum, figurație, dar la care în schimb se râde. Postura în care sunt puși artiștii, atunci când trebuie să își descrie operele, este ca aceea în care mamele spun despre copiii lor că sunt cei mai frumoși din lume. Ar fi ilar să ne lăudăm singuri spectacolele. Nu, categoric nu…