Casa cu maimuțe

Spectacolul „Casa cu maimuțe” îşi propune să exploreze diverse poveşti ale cartierului Fabric din Timişoara, pornind de la legende urbane, cât şi materiale documentar şi de arhivă. Având ca fundal clădirile istorice ale cartierului Fabric, în special Palatul Ştefania, cunoscut drept „Casa cu maimuţe” datorită celor patru statui de pe faţadă, spectacolul se axează în special pe relaţia dintre indivizi, cât şi pe relaţia acestora cu istoria.

29 noiembrie, 20:00 | Teatrul Basca

Pentru rezervări completați formularul de aici. Accesul în sală se face cu 15 minute înainte de ora anunțată

Un text de Andrei Ursu
Regia: Alex Mihăescu
Cu: Ana-Maria Ursu, Robert Copoţ, Costa Tovarnisky
Foto/Photo: Diana Bilec

Similar Posts

  • Am făcut ce s-a putut/ un fel de comedie într-un singur act

    1999, Alexandria, Județul Teleorman. Se împlinesc 10 ani de la revoluție, iar în platoul unei televiziuni locale are loc o emisiune cu pretenții, care își propune să găsească un răspuns la o întrebare arzătoare: A fost sau n-a fost revoluție în Alexandria? Invitații, comunitatea (care intervine telefonic sau video), moderatoarea, toți participă, încercând să găsească…

  • Call pentru voluntari

    Căutăm voluntari/e/x pentru Festivalul Caleido 2023! Ediția din acest an va avea loc între 27 noiembrie și 1 decembrie în Timișoara. Prezentăm 20 de spectacole de teatru, dans, performance, organizăm cinci dezbateri și două ateliere de dans, în cinci spații culturale. Dacă ești din Timișoara, îți plac spectacolele de teatru, dans, performance, workshop-urile de dans…

  • Soare cu Dinți

    „Dinți” este porecla lui Claudiu, un tânăr proaspăt eliberat din închisoare. „Soare cu Dinți” pune în scenă drumul lui inițiatic de copil/adolescent care pleacă din Ferentari și ajunge la Rahova. Nu la piața, ci la pușcăria cu cu același nume. Traseul Ferentari – Rahova și retur, descrie privilegiul de a trăi într-un ghetou infestat cu…

  • AUĂLEU prezintă HUOOOOO!!!

    Un spectacol fără decor, muzică, efecte, costume, fum, figurație, dar la care în schimb se râde. Postura în care sunt puși artiștii, atunci când trebuie să își descrie operele, este ca aceea în care mamele spun despre copiii lor că sunt cei mai frumoși din lume. Ar fi ilar să ne lăudăm singuri spectacolele. Nu, categoric nu…