Cezar Antal, actor: „Teatrul independent din București și din țară are ADN de mare supraviețuitor”

Cezar Antal este actor al Teatrului Odeon, dar îl regăsim și în zona independentă. În Festivalul Caleido din acest an, îl vedem în „Pelicanul”, spectacol montat de regizorul Florin Liță la Unteatru și produs în cadrul Caleido 2019, în care joacă alături de Florina Gleznea, Andra Ducuță și Alex Popa. Am stat de vorbă despre actualitatea piesei marelui dramaturg suedez August Strindberg, care a scris The Pelican în 1907, așadar în urmă cu mai bine de un secol, dar și despre efectele contextului pandemic sau despre teatrul independent de la noi, astăzi.

De Alina Vîlcan

Spectacolul Pelicanul, după August Strindberg, montat de Florin Liță la Unteatru, a avut premiera în toamna anului 2019, în cadrul Festivalului Caleido. Ce ne poți povesti despre rolul tău? Și, bineînțeles, cât ați reușit să mai jucați spectacolul de atunci și până acum?

Îmi place termenul „povesti” din întrebarea ta. Îmi place și mă amuză în același timp, pentru că face ca totul să sune foarte îndepărtat, un fel de „povestește-ne cum a fost când a fost, demult”. Mi-a plăcut acest personaj (Axel), am avut ocazia să „mă joc de-a” individul oportünist, lipsit de marile emoții, escroc sentimental, superficial, un tip de personaj cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Am avut o tentativă de a juca spectacolul în vară, în cadrul Zilelor Unteatru, tentativă eșuată din cauza ploii care s-a stârnit cu câteva ore înaintea reprezentației (Zilele Unteatru s-au „petrecut” în aer liber, în Parcul Herăstrău, la Roaba de Cultură). Am reușit totuși să-l jucăm o singură data, în luna februarie, la Teatrul Țăndărică.

Pelicanul este un spectacol despre iluzii și trădare, despre părinți și copii, despre dragoste și egoism. Cum l-ai descrie, prin ce este atractiv pentru publicul de azi textul dramaturgului suedez care a trăit cu mai bine de un secol în urmă, cât ne vorbește despre familiile contemporane?

Cred că este un text actual, iluziile și trădarea ne urmăresc în aceeași măsură în aceste vremuri moderne, sunt convins că dacă cineva ar vedea acest spectacol fără să aibă habar de titlu sau de autor nu și-ar pune nicio clipă problema că a fost scris acum peste 100 de ani. Limbajul este contemporan, situațiile la fel, nebunia e ușor de recunoscut. Este atractiv precum orice lucru „la zi”.

Cum a fost pentru tine acest an de pandemie, cum a arătat cotidianul tău, care au fost principalele provocări pentru actorul Cezar Antal?

Deja nici nu mai știu să răspund la această întrebare. Așa că n-o fac.

Crezi că acest context pandemic poate avea urmări pentru generația ta de actori?

Deja se simt efectele negative ale contextului pandemic, știm cu toții asta, și mai ales cei care fac parte într-un fel sau altul din breslele artistice. S-a pierdut un exercițiu, s-a pierdut un ritm, s-a pierdut mult „timp” pe care în condiții obișnuite noi, actorii, l-am fi folosit ca să facem ceea ce știm mai bine. Cred că toate generațiile de actori vor avea câte ceva de recuperat.

În ce alte proiecte ești implicat în acest moment, unde te putem vedea jucând, chiar și online?

Doar în repetiții, la Teatrul Odeon, teatrul la care sunt angajat. Sper ca într-o zi să poată fi finalizate ca proiecte și să devină spectacole. Cu public. În online nu pot fi văzut, dar (profit de această ocazie pentru a-mi face puțină reclamă – râde) pot fi auzit pe contul meu Soundcloud, cont pe care îl „populez” de niște ani cu muzică scrisă, interpretată și produsă de mine „miself”. Sau pe Spotify.

Cum ai descrie starea teatrului independent în Bucureștiul de azi, ce e bine și ce e rău și mai ales ce consideri că ar fi de făcut pentru ca acest sector cultural să nu fie afectat și mai mult acum?

Teatrul independent din București și din țară are ADN de mare supraviețuitor. Mă înclin în fața tuturor colegilor mei de breaslă care reprezintă, formează și susțin teatrul independent. Nu sunt în măsură să emit păreri despre ce și cum ar trebui făcut în direcția asta. Sper doar ca cei ce știu cu adevărat să nu renunțe să ceară, iar cei care au datoria să-i ajute să o facă.

Revenind la Pelicanul, de ce să nu ratăm spectacolul în Festivalul Caleido din acest an?

Pentru că altfel am vorbit degeaba. Glumesc! Pentru că (atunci când s-o putea) ne dorim să vină lumea să ne vadă ca să putem să-i facem să le placă, încât să-și mai dorească să vină să ne vadă ca noi să-i facem din nou să le placă și ei din nou să vină și poate să repornim împreună „cercul teatrului” din care cu toții facem parte, artiști și spectatori.

„Deja se simt efectele negative ale contextului pandemic, știm cu toții asta, și mai ales cei care fac parte într-un fel sau altul din breslele artistice. S-a pierdut un exercițiu, s-a pierdut un ritm, s-a pierdut mult „timp” pe care în condiții obișnuite noi, actorii, l-am fi folosit ca să facem ceea ce știm mai bine. Cred că toate generațiile de actori vor avea câte ceva de recuperat.”
Cezar Antal, actor

Fotografii din arhiva personală a actorului.