Christine Cizmaș – „Românul încă funcționează pe principiul cuțitul la os”
Christine Cizmaș este actriță independență la Auăleu, parte din distribuțiile spectacolelor „HUOOOOO!!!” și „Grand Hostel Timișoara”, producții Auăleu. Spectacolele vor putea fi vizionate în cadrul Festivalului Caleido în datele de 29 noiembrie, ora 20.00, respectiv 1 decembrie ora 19.00, la Auăleu.
Christine Cizmaș, cum se explică succesul unui spectacol fără final, la care la sfârșit nu trebuie să aplauzi, și care nu are nici măcar o durată determinată, fiind așadar deschis? Care este secretul lui “HUOOOOO!!!”, care încă rezistă, se joacă. O să se schimbe și președintele țării și “HUOOOOO!!!” tot se va juca.
Cred că spectatorii noștri ar ști să răspundă cel mai bine la această întrebare. Ce pot eu să-mi imaginez e faptul că structura flexibilă a spectacolului, lipsită de „etichetele” teatrului clasic burghez ajută publicul să empatizeze mai ușor, să accepte convenții mult mai ușor. Cred că e un spectacol pentru toate gusturile, ceea ce e un mare plus.
CALEIDO se desfășoară în acest an la Timișoara, capitală culturală europeană. Cum a fost atmosfera în Timișoara în acest an? S-au împlinit așteptările artiștilor și publicului cu privire la ce înseamnă o capitală culturală europeană?
E o discuție destul de largă, dar voi încerca să rezum cât se poate de mult viziunea mea. Timișoara a fost foarte aglomerată. A fost mai vie decât am văzut-o vreodată în ultimii 20 de ani. Oameni de toate vârstele și evenimente culturale din toate ariile artistice. În mod ciudat, parcă simți uneori că e prea mult. Acum, spre finalul anului, cel puțin, se resimte o suprasaturare de evenimente culturale, în sensul în care simți că trebuie să le vezi și să le faci pe toate, iar timpul nu îți ajunge. Asta în calitate de spectator. În calitate de artist, clar a fost un an mai bun decât ceilalți. Avem din ce învăța pe partea de susținere a demersurilor artistice.
Pentru că vorbim despre Timișoara, orașul de unde a pornit – în 1989 – libertatea noastră recentă, întrebarea este: cum stăm cu libertatea treizeci și patru de ani mai târziu? Știu că “HUOOOOO!!!” încă întâmpină ostilitate. Nu e înțeles/acceptat întotdeauna ușor acest act artistic.
Și nu despre asta este libertatea, oare? Să putem să acceptăm ce dorim să acceptăm? Practic, da, stăm mult mai bine cu libertatea. La nivel individual. Spectatorul poate să spună ce îi place și ce nu îi place, poate scrie despre asta pe Facebook, pe blog-uri. Nu cred că scopul unui artist este să fie pe placul tuturor. Da, stăm mult mai bine cu libertatea – că nu știm s-o folosim așa cum ar trebui sau că uneori nu o apreciem e la fel de adevărat.
CALEIDO se desfășoară în acest an sub egida cuvântului TOGETHERNESS. Cum stăm cu solidaritatea, cu empatia, cu “împreună”?
Cred că românul încă funcționează pe principiul „cuțitul la os”. Românii se solidarizează foarte rapid, sunt foarte empatici, dar clar în situații limită. Poate că ar fi bine dacă ar exista o constanță în acest sens, să echilibrăm un pic balanța.
Cât de grea este viața în sectorul cultural independent și ce ar trebui să se întâmple pentru ca ea să fie mai ușoară sau măcar mai frumoasă? Se va întâmpla?
Din nou, e o discuție foarte amplă. Dar necesară. Nevoi sunt multe, iar atunci când se caută soluții în acest sens, cel mai des ne lovim de birocrație, probleme la nivel sistemic ș.a.m.d. Este nevoie de o înțelegere mai amplă a ceea ce înseamnă proiecte culturale. De cele mai multe ori, persoanele care evaluează aceste proiecte nu au legătură cu acest domeniu. Astfel, e nevoie de o forță de muncă ce are ABC-ul cultural și artistic, este nevoie de reforme la nivelul mecanismelor de finanțare, astfel încât acestea să ajute artistul, nu să-l încurce.
Spectacolul “HUOOOOO!!!” vorbește și despre frici, despre angoasă, despre neliniști, despre anxietate. Christine Cizmaș, personal, ce frică ați reușit să vă învingeți de când lucrați la “HUOOOOO!”?
Cel mai probabil frica de a fi judecată de spectatori. Mai revine uneori, dar am deprins ceva încredere odată ce am lucrat la acest spectacol.