Robert Copoț: „Unul dintre scopurile esențiale ale teatrului este acela de a ne salva de uitare, indiferență și izolare”
Robert Copoț este actor în spectacolul „Casa cu maimuțe”, producție a Teatrului Basca. În cadrul Festivalului Caleido puteți urmări spectacolul „Casa cu maimuțe” în data de 29 noiembrie, de la ora 20.00, la Teatrul Basca.
Robert Copoț, având în vedere că spectacolul dvs. „Casa cu maimuțe” este prezentat în cadrul festivalului CALEIDO, direct în Timișoara, locul său de origine, într-un moment atât de semnificativ ca „Timișoara, capitală culturală europeană 2023”, care este semnificația acestui spectacol pentru cariera dvs. și pentru istoria Teatrului Basca?
În ce măsură credeți că teatrul poate salva de la uitare poveștile individuale, cele ale unei case, unei străzi, unui cartier sau unui oraș? Ce limite întâmpină teatrul în acest demers?
Cum ați caracteriza experiența Timișoarei ca „capitală culturală europeană” în acest an? Ce schimbări a adus această oportunitate orașului?
„Casei cu maimuțe”, a cărei poveste se desfășoară în cartierul Fabric, îi este atribuită o importanță specială. Ce semnificație are acest cartier pentru Timișoara și pentru dvs. personal?
În fine, cât de crucial este, în viziunea dvs., ca teatrul să fie astăzi unul comunitar, care să unească oamenii în jurul poveștilor care există chiar lângă ei, de multe ori neobservate?
Toate întrebările adresate vor fi răspunse prin povestirea genezei acestui spectacol și a impactului său asupra cartierului Fabric, precum și a semnificației sale pentru noi, la Teatrul Basca. Spectacolul a luat naștere odată cu mutarea teatrului nostru în cartierul Fabric, zona Traian, din dorința de a ne familiariza cu istoria și comunitatea locală. Scopul nostru a fost să încurajăm locuitorii să își prețuiască patrimoniul istoric, într-o perioadă când Fabric era considerat un cartier marginal și chiar periculos. La Teatrul Basca, ne pasionează explorarea realității prin intermediul poveștilor scenice. Dramaturgul nostru, Andrei Ursu, a petrecut luni de zile documentându-se, citind istoria locală și intervievând locuitorii, descoperind astfel numeroase legende urbane specifice cartierului Fabric. Spectacolul nostru, „Casa cu maimuțe”, începe cu fondarea primei fabrici de bere din România, situată chiar în Fabric, și se încheie cu sfârșitul epocii comuniste, combinând momente comice, triste sau chiar tragice, reflectând perioadele istorice abordate.
Din 2021 și până în prezent, spectacolul a avut numeroase reprezentații în Fabric, în alte cartiere din Timișoara și în satele învecinate. Deschiderea Palatului Ștefania, cunoscut și ca „Casa cu maimuțe”, pentru evenimente culturale a sporit interesul publicului față de spectacolul nostru. Pentru noi, la Teatrul Basca, acest proiect a consolidat o prietenie durabilă și valoroasă între cei trei actori principali, care au continuat să colaboreze și în alte producții.
Cred că unul dintre scopurile esențiale ale teatrului este acela de a ne salva de uitare, indiferență și izolare, apropiindu-ne de propria noastră identitate, de ceilalți și de istorie, prin intermediul unor povești care ne ating emoțional.
Timișoara, în calitatea sa de capitală culturală, s-a schimbat inițial în ochii publicului, devenind mai familiarizat cu evenimentele culturale, mai organizat și mai deschis către inovație și noutate. Orașul a suferit transformări și din punct de vedere infrastructural și turistic, și sper că și mentalitatea oamenilor s-a modificat. Sunt convinsă că alte schimbări vor deveni vizibile în timp.
Pentru mine, este crucial ca teatrul să fie comunitar, adică să fie relevant și să rezulte într-o schimbare de mentalitate în cadrul comunității. Aceasta este și una dintre rațiunile pentru care am ales calea teatrului independent – pentru a-mi putea selecta propriile povești de spus, împreună cu oameni cu care simt că pot construi ceva de valoare atât pe plan artistic, cât și uman. De-a lungul anilor, am observat că și comunitățile, în special acelea care nu au avut acces la cultură, doresc să fie parte din viața culturală a orașului.