Tudor Prodan, scenograf: “Bad Talks e primul one man show la care am lucrat”

De Alina Vîlcan

Spectacolul Bad Talks este scris, regizat și jucat de Radu Iacoban. Totuși, n-a fost singur în această aventură. Ne povestește întreaga istorie scenograful Tudor Prodan.

Bad Talks. Cum s-a construit scenografia spectacolului? Cum se construiește scenografia unui spectacol „dus cu pluta”, după cum aflăm din prezentarea Bad Talks. Ce a fost diferit, de această dată, și care au fost provocările pentru tine?
Diferit este faptul că e primul one man show la care am lucrat. M-am ferit de genul ăsta de spectacole pentru că mi se par ușor stinghere și incomplete, poate datorită faptului că, oricât de tare aș intra în poveste, la un moment dat actorul trebuie să își schimbe costumul și minimul de decor pentru urmatoarea scenă, iar lucrul ăsta pe mine mă scoate total din film, chiar dacă e o convenție… Am simțit că aș vrea să rămână personajul un pic mai mult în scenă. Așa am ajuns la soluția asta cu Radu. E destul de inconfortabil pentru actor să fie singur în fata publicului și m-am gândit că poate aș putea umple cumva acest gol. 

Echipa. Vorbim de un one-man show de și cu Radu Iacoban, cu care nu ești la prima colaborare. Cum ați lucrat împreună, pentru acest spectacol, dar și care consideri că sunt cele mai amuzante/interesante întâmplări pe care le-ați adunat de când colaborați?
Pentru mine lucrul la Bad Talks a fost foarte interesant, din simplul motiv că e destul de greu să te vezi din exterior fiind regizor și actor în același timp. Așa că pentru o perioadă am fost singurul spectator al lui Radu, o responsabilitate destul de mare, dar consider că acest lucru ne-a sincronizat mai tare ca echipă de regizor și scenograf. Lucrez de ceva vreme cu Radu și avem destule spectacole împreună, iar cu fiecare proiect ne vin noi idei pentru viitoare spectacole, asta e partea interesantă. Cea amuzantă e că, atunci când nu lucrăm în Bucuresti, mergem la bowling după repetiții.

Despre scenografie, în teatrul independent. Știm că scenografiile în teatrul independent sunt realizate cu bani puțini, dar totuși, cum stăm la acest capitol în România de acum (pentru că Festivalul Caleido este unul dedicat teatrului independent)? Sunt ele suficient de creative, li se acordă suficientă atenție, s-ar putea mai bine? Cum vezi lucrurile?
Nu prea merg la teatru, așa că nu cred că am o idee foarte valabilă despre ce se întâmplă acum în teatru. Culeg informații despre spectacole din exterior, de la alți colegi. Într-adevăr m-am lovit de fiecare dată de problema lipsei banilor mai ales în teatrul independent, dar consider că, dacă ai un concept scenografic solid și îți permiți să vezi problema și dintr-un alt unghi, rezultatele sunt de cele mai multe ori satisfăcătoare. Cred că e important să nu te lamentezi și să fii convins că ceea ce ai făcut este cel mai ok în condițiile date. Nu sunt de acord cu ideea că lipsa fondurilor stimulează creativitatea, spun doar că pe mine mă intereseaza conceptul în primul rând, pe care încerc să-l materializez într-un cadru cât mai estetic. Fac multe compromisuri în ceea ce privește partea de decor și costume a unui spectacol în teatrul independent, dar nu consider că este ceva negativ, pentru mine un spectacol este tot timpul un experiment, nu trebuie să fie perfect.

Inspirație. Ce te inspiră în realizarea scenografiilor tale? De la ce pornești întotdeauna, ce consideri că e cel mai plăcut atunci când ești scenograf, dar și ce e cel mai dificil?
Încerc să raportez fiecare text la o experiență personală, îmi e mai ușor să mă identific cu personajele piesei. Până să fac scenografie am făcut și fac în continuare desen și graphic design, lucru care mă ajută să vad decorurile în tablouri. Cel mai plăcut lucru este să vad decorul pus pe scenă prima oară și că funcționează în raport cu actorii. Cel mai dificil este să ajung la cea mai simpla imagine care să exprime exact sentimentul de care e nevoie.

De văzut. Ce alte spectacole cu scenografii de Tudor Prodan mai putem vedea acum și unde să le căutăm?
Pe 29 noiembrie In event of Moone disaster în cadrul festivalului Caleido, la Unteatru. Menajeria de sticla la Point, Constelații și Stage Dogs la Teatrul Act, Richard 2 la Teatrul Mic, cam astea ar fi prin București , plus o premieră în decembrie la Odeon. Iar prin țară, la Timișoara, Oradea, Arad, Brăila, Iași și încă câteva orașe pentru la anul. Găsiți pe Gooogle cu siguranță.

În concluzie… De ce să nu ratăm Bad Talks în Caleido 2019 (mai ales din punct de vedere vizual)?
Pentru simplitatea cu care se transmite un mesaj puternic, care nu are cum să te lase indiferent.

„Pentru mine lucrul la Bad Talks a fost foarte interesant, din simplul motiv că e destul de greu să te vezi din exterior fiind regizor și actor în același timp. Așa că pentru o perioadă am fost singurul spectator al lui Radu, o responsabilitate destul de mare, dar consider că acest lucru ne-a sincronizat mai tare ca echipă de regizor și scenograf.”

Tudor Prodan, scenograf