Bucureștiul evreiesc, moștenire culturală uitată
Suntem interesați de moștenirea culturală a capitalei. Simțim că ne lipsesc bucăți din puzzle și că le putem pune la loc dacă știm unde să le căutăm. Prietenii de la Merg.in au realizat recent un interviu cu Felicia Waldman, conferențiar doctor în cadrul Universității București, coordonator al Centrului de Studii Ebraice. Vă prezentăm mai jos câteva citate care ni s-au părut relevante despre moștenirea culturală evreiască din capitală.
Foto via Bucharest Unknown
Despre apariția evreilor în București și în împrejurimi, în secolul 16
„În București, evreii ajung să fie menționați pentru prima dată, în documente, ca o prezență în oraș, mai ales în comerțul acestuia, la 1550, ceea ce înseamnă la mai puțin de o sută de ani de la prima mențiune a orașului (1459). Acest document vorbește despre negustori evrei; nu vorbește despre o comunitate, o așezare, ci despre câțiva negustori. Vorbim despre negustori care vin din Imperiul Otoman, pentru că, în mod foarte explicabil, la expulzarea de la 1492, primii care au deschis brațele evreilor expulzați au fost otomanii, care i-au invitat, le-au oferit facilități și ajutor. Pentru că, așa cum spunea chiar sultanul de atunci, prostia Occidentului trebuia să fie chilipirul lui. Chiar așa a spus: dacă regele Spaniei este chiar atât de prost încât să expulzeze cetățenii care îi aduc cele mai multe beneficii, eu sunt dispus să îi primesc și să îi folosesc.
Ca atare, foarte mulți au ajuns în Imperiul Otoman, de unde s-au împrăștiat în zonele din jur, mai ales în Țările Române, Valahia și Moldova – prin comerț, prin diverse însărcinări. Au fost câțiva care erau în serviciul diplomatic al Imperiului Otoman și au ajuns în Țările Române – știm de un trimis la Ștefan cel Mare, știm de un trimis la București, la Mircea Ciobanul. Ceea ce ne arată că e vorba de o prezență relativ stabilă e că la 1559, deci la numai nouă ani de la prima atestare, avem un al doilea document care vorbește despre aceiași oameni.
Foto via Rezistența Urbană.
Evreii nu-s doar negustori. Ei au adus sticla și fierul forjat
Sunt documente care vorbesc despre prezența îndelungată a unor prăvălii evreiești care devin repere în cartier. De exemplu, avem Cutărică a închiriat o prăvălie la capul străzii unde are prăvălie evreul Cutare sau evreica Cutare. Chiar avem și femei evreice care sunt proprietare de prăvălii, ceea ce înseamnă că sunt suficient de stabile, de cunoscute, ca să devină repere în cartier. Există informații despre meseriași evrei, pe lângă comercianți, iar meseriile practicate de aceștia sunt revoluționare. Evreii sunt cei care aduc industria sticlei. Nu lucra nimeni cu sticla până nu au venit evreii – sticla însemnând nu numai geamuri, ci sticlă pentru uz casnic”.
La fel, amintește F. Waldman, „în secolele XVIII – XIX, evreii aduc industria fierului forjat. Sunt singurii care lucrează în fier forjat, asta însemnând garduri, construcții. Ajunseseră în secolul XIX să fie singurii care făceau acoperișuri de tablă pentru bisericile creștine, pentru că nu existau măsuri de siguranță și nimeni nu avea curajul să se suie pe turle”.
„Și în industria tiparului avem o serie de contribuții evreiești, evreii fiind cei care au dezvoltat cele mai mari firme, generic să le spunem așa, de tipar. De la mijlocul secolului al XIX-lea în București îl avem pe Leonard Calay, care a făcut prima mare firmă și industrie de tipar, vânzare de carte, vânzare de anticariat și a ajuns ulterior, pe măsură ce industria s-a dezvoltat, și la detalii de genul reclame, xerigrafie. Firma sa de profil a fost cea mai mare până la naționalizarea din 1948”.
Foto via Bucharest Unknown
Cifrele arată clar cum s-au împuținat evreii din România
Înainte de al Doilea Război Mondial, în București existau între 80 și 100 de sinagogi. În anii ’30, la recensământ, în București, erau 70.000 de evrei. În timpul războiului, cu refugiații, numărul acestora a ajuns la 140.000. Astăzi mai sunt în jur de 2000, afirmă dr. Felicia Waldman. Cu familii mixte sunt mai mulți, cu soții din familii mixte – în jur de 4000.
Per total, în România sunt 0,5% din ce au fost înainte de război. Înainte de al Doilea Război Mondial au fost aproximativ 750.000 în România Mare, iar astăzi sunt în jur de 6000, cu familii mixte. Majoritatea sunt în București. Sunt vreo 200 în Iași, o sută în zona Craiova – Calafat, unde sunt în continuare sefarzi, mai sunt o sută în Timișoara. Media de vârstă este peste 70 de ani, foarte puțini fiind tineri – din motive demografice și de migrație”.
Citește întregul interviu pe merg.in
Mai multe resurse pe subiectul evreilor în capitală:
articol rezistența Urbană (2010)
articol Bucharest Unknown (2010)
