Reverse discourse – Caleido Talks
Invitate: Ioana Marchidan, Hermina Stănciulescu și Alexandra Lulache
O discuție despre femei autoare, creatoare; despre cum ne uităm la corpul unei femei și despre female gaze.
Invitate: Ioana Marchidan, Hermina Stănciulescu și Alexandra Lulache
O discuție despre femei autoare, creatoare; despre cum ne uităm la corpul unei femei și despre female gaze.
Mihaela e romă, actriță, feministă, fondatoare a trupei Giuvlipen. În Caleido va juca în spectacolul “Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?” Andrei Crăciun Festivalul Caleido este un eveniment care se dedică bogăției care rezultă din diversitatea etnică din țara noastră. Crezi că teatrul este o luptă eficientă pentru conștientizarea acestei bogății? Da, așa m-a învățat…
„Am încercat să ne apropiem pas cu pas și să înțelegem autismul ca formă de diversitate”, spune actrița Florina Gleznea despre spectacolul „Singurătatea pietrelor” (regia Norbert Boda), în care o vedem în Caleido 2021 și care abordează un subiect important despre care vorbim prea puțin în România: viața copiilor cu autism. Despre provocările acestei producții Unteatru, cât și despre zona independentă și consecințele pandemiei, am stat de vorbă în rândurile care urmează.
De vorbă cu Andreea Novac, director artistic al Festivalului Caleido, despre provocările ediției din acest an, despre spectacolul Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards, realizat alături de István Téglás, și despre efectele pandemiei asupra mediului coregrafic din București. „2021 a fost un an greu pentru coregrafi și dansatori. Mai toți suntem independenți. Am avut discuții lungi pe Zoom cu unii colegi și prieteni, încercând să ne ținem unii pe alții și unii de alții. Să găsim soluții. Sentimentul general, cel puțin așa l-am perceput eu, a fost că, deși ne-am dus la final onorabil proiectele, ele nu au mai avut impact. Perfect normal cred, dar în același timp foarte problematic”, spune Andreea despre situația actuală.
Invitați: Alex Fifea și Marian Ursan
Romii (cărora în universul românesc li s-a spus multă vreme țigani, și încă li se spune) sunt o prezență foarte veche în spațiul carpato-danubiano-pontic. Istoria lor e crudă, deși se află de secole pe aceste meleaguri, abia de 165 de ani au fost eliberați din robie, adică din sclavie. Romii au fost sclavi în țările române, iar bisericile au fost stăpâne de sclavi. E o realitate, ale cărei consecințe încă le trăim. Și cum putem ieși din această istorie plină de nedreptăți, etichete și prejudecăți? Noi propunem – ca început de soluție – cunoașterea reciprocă, apropierea și educația culturală.
Am stat de vorbă cu actorul Andrei Șerban despre spectacolul „Bambina, regina florilor” (regia: Mihai Lukacs), pe care îl vedem în Festivalul Caleido, și despre maniera în care teatrul independent de la noi documentează și prezintă poveștile comunităților.