Sorin Aurel Sandu: vrem să creăm „situații” care să fie savurate de un public cât mai larg

Sorin Aurel Sandu, absolvent al Facultății de Politehnică, profil microtehnică și optică, apoi al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, masterat în  „Arta actorul și lucrul în echipă”. De zece ani este actor colaborator al Teatrului Masca. Prezentator, moderator al emisiuni „Și eu m-am născut în România”, în care este prezentată viața romilor cu multiplele ei aspecte. A înființat Asociația Culturală Amphitheatrrom.

Politehnică și teatru, cum se îmbină cele două profile, sunt total diferite, nu?
Sunt pregătit pentru această întrebare! (râde). Chiar și eu m-am gândit, cum să trec de la inginerie la actorie? Ambele sunt științe foarte exacte. Ups! Va spune cititorul, cu semnul întrebării pe sprâncene. Ingineria este o știință unde lucrezi cu măsuri fixe, unde nu ai voie să ai erori. Iar actoria este, zic eu, tot o știință care necesită date fixe. Personajele au niște date, caracteristici, o anumită tipolologie care sunt bine definite și trebuie respectate. Așa văd eu și îmi place să descriu, în glumă, legătura dintre cele două științe.

Aveți în desfășurare foarte multe proiecte, în teatru, la televiziune, în cadrul asociației. Cum le prioritizați?
În ultima perioadă, din păcate, asociația nu a fost foarte activă. Eu m-am axat mai mult pe profesia mea de actor, îmi iubesc meseria, modul de a fi actor. În prezent sunt implicat în optsprezece proiecte ale Teatrului Masca.

În cadrul asociației am avut  o premieră națională și, prin extindere, mondială. Fără a ne lăuda prea mult, pentru prima dată în istoria dramaturgiei românești, am tradus „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, în limba romani, și am pus-o în scenă cu un grup de actori, de creatori romi.

Mai sunt și alți actori care aparțin etniei?
Grupul de actori cu care lucrez își asumă apartenența la etnia romă. Spectacolul a fost un succes. Premiera a fost la Teatrul Masca, după care l-am jucat la teatre din țară. Am avut spectacole la Teatrul „Bacovia” din Bacău, la Teatrul Național din Târgul-Mureș, în Trâgoviște, Bistrița, Brăila, Galați, în cadrul comunităților de romi.

Cum reacționează oamenii cănd aud piese de teatru în limba romani?
Am avut o reprezentație în centrul satului, într-o parte era magazinul mixt și în cealaltă căminul cultural. Am improvizat scena, culisele și a fost unul dintre cele mai frumoase spectacole pe care le-am jucat, a fost cu emoția cea mai curată, cea mai pură. Oamenii aceia nu văzuseră niciodată un spectacol. Era integral în limba romani. De obicei în teatre îl jucam cu traducerea în limba română proiectată pe un ecran. Acolo, fiind vorba de o comunitate de romi, majoritari romi, că erau și români, dar și aceia știau limba romani, n-am mai proiectat traducerea. Spectatorii au fost foarte receptivi, foarte frumoși, este o amintire care mi-a rămas în suflet.

Spectacolul „O noapte furtunoasă” facea parte din proiectul „Parol, mon cher Caragiale, în limba romani”. Ulterior am și publicat traducerea piesei într-o carte bilingvă, conține versiunea în limba română și romani.

Rămâne la stadiul de unicat sau urmează și alte opere traduse?
Intenția noastra este să traducem în prima fază Cragiale. Am tradus deja „Conu Leonida față cu reacțiunea” și, în proporție de 80% „O scrisoare pierdută”. Amphitheatrrom vrea sa promoveze teatrul în limba romani. Până să ajungem să avem o dramaturgie originală scrisă de romi, un pas important este acesta, al traducerii pieselor mari din dramatrugia românească și universală. Urmând să fie puse și în scenă.

De ce în limba romani?
Pentru că limba romani merită să se așeze acolo în locul unde se află toate limbile în care se poate juca teatru. Nu este publicul căruia ne adresăm, ne propunem să introducem limba romani în dramaturgie și literatură. Limba noastra merită să susțină astfel de scrieri și să se îmbogățească. Pentru că, prin traduceri, se va îmbogăți. Este o limbă foarte frumoasă. Mulți vor zice „cum, mă, că voi vorbiți așa, mânca-ți-aș, sau cum se vorbește prin acele producții televizate”, dar limba romani nu este așa.

Care este publicul țintă?
Spectacolele noastre de treatru nu se adresează doar romilor. Sigur că și romii sunt în vederile noastre. Vrem să arătăm că putem face spectacole foarte frumoase pe care le vom traduce și în limba română. Să creăm „situații” care să fie savurate de un public cât mai larg.

Ce proiecte aveți pentru toamna acestui an?
Sperăm să ne vedem în luna noiembrie la Festivalul de Teatru Caleido. Avem mai multe proiecte cu care am vrea să venim în fața spectatorilor. Unul dintre ele este o daramatizare după „Povestea vulpei” de Anton Pann, intitulată „Prințul cel obraznic și bătrânul înțelept”. Este un spectacol bilingv, pentru copii, cu multe învățăminte. Sau cu spectacolul „O noapte futrunoasă” sau, poate, până în noiembrie, pregătim ceva „mai proaspăt”.